14 mai 2016

Am vaslit in Delta Dunarii patru zile ca sa ma ingras trei kile

  
  Sunt gras. Si nu sunt mandru de asta.
In fiecare seara ma uit intr-o oglinda si e tot mai mica, si dimineata dupa ce vin de la baie ma urc si pe cantar. Niciodata inainte.O vreme am crezut ca este cantarul din ce in ce mai defect, desi prinde suta din ce in ce mai repede.
    De fapt nu sunt gras.Arat doar supernaspa. Cu  tipul ala de sunca depusa prin toate ungherele uitate de vreme, genul de grasime de debara acumulata incetisor la toate berile,micarelile, dormelile pana la amiaza si ciocolatelele de la aniversarile colegilor-cred ca unii s-au nascut de mai multe ori. O sunca enervanta, pusa de-a-ncurulea peste toate muchiile muschilor si care,in loc de mascul feroce, te face sa arati ca o gaina fiarta, cu puf la subtiori, pectoralii pusi pe invisible si aripi  obraznice deasupra curului.
    Si totusi sunt gras. De fiecare data cand mai largesc o gaura la curea ii injur pe chinezii  care fabrica curele ce intra la apa.Pe turcii care fac blugii prea stramti,pe francezii care fac hainele subdimensionate din decatlon,pe designeri si croitori si pe toata lumea in general.
   Si mai ales pe englezii care fac prezervativele din ce in ce mai largi. Uneori trebuie sa le faci cat-un nod.
   Sau o funda.
   Sunt gras si trebuie sa fac ceva. Infarct. Sau multa miscare. Si mi-e lene. Sunt convins ca daca as face, daca as tine The Fighter Diet, daca as baga trei salarii intr-o cisterna de Carnitina si zece pungi de proteine...De fapt pe cine mint.. Am tinut si The Fucker Diet, am baut si Carnipisholina si-am dat gaze de la proteine cat sa incalzesc sediul UNEFS trei ierni la rand... Nimic nu a functionat, adica a functionat pe contrasens. Si m-am saturat sa tot fiu in procentul ala de 1% al efectelor adverse mentionate cu litere minuscule la urma prospectului.
La cat de bine ma incadrez in "exceptii", cred ca as castiga la Loto exact cand s-ar anula extragerea.
Si s-ar anula pentru ca sunt gras.
Pana aici!

 Cu ultimele mele sperante m-am inscris la o tura cu caiacul in Delta Dunarii.
 Urma sa slabesc dand la vasle patru zile.

-Alo,Salut, ma numesc Mihai Daitoiu,si vreau sa ma inscriu la o tura cu caiacul.
-Perfect, ce greutate aveti?
- Fuuuck yooou  aaa...Sunt gras.
-Nici o problema, in functie de ce doriti pot sa va dau un caiac simplu Riot pentru 150 kg sau un Prijon dublu care tine 250kg. Ce doriti?
-Cred ca am sa iau Prijonul. Si doua veste de salvare. XXXL.  Submarine nu inchiriati?

Cel care organizeaza iesirea cu caiacele se numeste Florin Petre,este cel mai  foarte tare, mai priceput, face asta de multi ani, are cele mai bune caiace, cele mai mici preturi,stie cel mai bine toate ungherele Deltei si daca nu va convine ca-i fac reclama, n-aveti decat sa mergeti in Delta cu altcineva. Sau cu ratusca proprie si galetusa de nisip, sau sa nu va duceti deloc.
Decat daca sunteti grasi.



Scopul si durata vizitei
Am petrecut patru zile vaslind, o zi de pauza la Sfantul Gheorghe si  a sasea zi ne-am intors pana la Tulcea  cu Pasagerul. (4h20 si 48 Ron/pers).Tot pe vapor, pe pasarela din spate, au incaput si caiacele.


Ziua 1

Am vaslit 30 km.
Nufaru -  Bratul Sf.Gheorghe- Canalul Litcov-Lacul Rotund-Lacul Cuzmintul Mare-Lacul Gorgova-Lacul Gorgovat-Canalul Litcov

Pe 30 Aprilie 2016 eram la Nufaru.
Nu,nu la inalbit parasutele cu manecuta, ci la Nufaru pe Malul Dunarii, 15 km de Tulcea. 
Preventiv,mi-am luat totusi periscopul la mine. Si-un atlas de anatomie. Manual de utilizare.
Noi suntem Mihai ,Dana, Mac si Georgiana, venim din Muntii Macinului si debarcam direct pe plaja,unde ne intampina Florin (ghidul), Cip si Raluca:
-Salut, eu sunt Florin;
-Buna. Eu sunt Mihai. Poti sa-mi zici Pufu'.
-De la ce vine?
-Cred ca este evident. Iar "Micutul"era deja luat.
Pe plaja erau asezate trei caiace simple,unul de doua locuri si-o baleniera dubla. Imi dau jos bagajul  din masina si ma duc  direct la baleniera. E ceva mai mica decat mi-o inchipuisem.
Florin ma intreaba, un pic mirat:
-De unde ai stiut ca asta este pentru tine?!
-Pentru ca sunt gras.Si grasii stiu totul.
Fac o selectie rapida din lucrurile pe care le-am adus, pun in caiac cortul, izopresul, sacul de dormit si jumatate de sifonier de haine.Acum vine partea grea.Nu stiu ce sa fac cu tot frigiderul de mancare si ma incurajez singur: "esti aici ca sa slabesti".Cu parere de rau incerc sa renunt la doua sacose de mancare. A fost destul de greu, pentru ca eu fugeam de ele iar ele veneau mereu dupa mine. Asa patesc si acasa.Pana la urma le-am aratat ceva in alta parte si, cand nu erau atente la mine, jap! am inchis portbagajul.Adio,mancare!
In sfarsit eram liber!
Ma uit din nou la baleniera rosie,de doua locuri. Ma intreb daca este femela si daca vom avea urmasi.
Sper ca macar vor fi ai mei.
Ceilalti sunt si ei gata impachetati in caiacele lor si se lanseaza pe rand la apa.
Este randul nostru.Nu stiu daca ati vazut filmul cu naufragiul navei Costa Concordia.Eu il vazusem.
Si nu mi-a placut.
Am ramas ultimii de lansat la apa,cu Florin in spatele barcii,sa ne dea vant. Il aud oftand.Apoi se opinteste si icneste incercand sa impinga caiacul. Caiacul paraie. Mai lipsea doar sampania.Ma simt penibil si-i multumesc in sinea mea constructorului ca nu i-a prevazut si oglinzi retrovizoare. Apoi, cu un zgomot puternic, ne lansam finalmente pe Dunare, Bratul Sfantu Gheorghe.
Cred ca ati auzit la stiri despre ultimele inundatii inexplicabile din Delta. Pentru mine nu sunt inexplicabile.
Caiacul in sine este confortabil dar trebuie sa fim atenti la manevrare intrucat nu are carma. Fac cateva probe cu padela si invat sa-l dirijez. Este chiar usor de condus.Are volanul orientat spre sofer.
Ceva mai incolo Florin ne ajunge cu caiacul sau si ma intreaba:
-Cum va decurcati?
-Bine.Doar sa imi arati pe unde este senalul navigabil.
-Vezi baliza aia verde? Tine prin stanga ei.
-Aha.Mersi.
Multumita faptului ca Dunarea curge la deal, ma simt ca si cum as vasli la vale. Efortul este acceptabil si caiacul foarte stabil. Desi uneori mi se pare ca ma scufund. In ciuda acestui lucru, ma felicit ca am ales o baleniera si nu un  submarin,asa sum ma gandisem initial. In felul asta admir si peisajul!
Dupa 2km de vaslit pe Bratul Sfantu Gheorghe, facem stanga si intram pe canalul Litcov.
Imediat dupa intrare,trecem pe langa o Draga esuata, si ma ingrijoreaza motivul:
"esti sigur ca apa este suficient de adanca si pe aici?"

Plecarea de pe plaja Nufarul

Draga esuata la intrarea pe Litcov.


Litcovul e lung al naibii

Mac si Georgiana rasufland usurati.

As putea sa continui cu travaliul meu supraponderal, dar consider prioritar sa ne bucuram impreuna de frumusetile Deltei:
Canalul Litcov este intruchiparea clasica a peisajelor din Delta: o intindere de apa pe sub salcii plangatoare batrane si linistite. Dincolo de ele sunt paduri inundate sau intinderi de stuf inalt si foarte des.
Apa este  mare in perioada asta si din acest motiv pasarile sunt rare la vedere. Nu inteleg legatura, dar asa se spune. Tot ce reusim sa vedem sunt cativa starci cenusii bezmetici ,berze si cateva pasarici din rarele salupe de croaziera care ne intalnesc.
Remarcabil: sus in ceruri se vad roiuri uriase de pelicani, la mare altitudine, care se rotesc intr-o tornada de aripi si ciocuri. Este un spectacol ireal al naturii si prin viteza ametitoare cu care se ingramadesc in spirala.
Barcagii din salupe se dovedesc oameni de treaba si reduc intotdeauna viteza in dreptul nostru. Caiacele sunt foarte stabile,nici nu se pune problema sa ne rasturnam, dar in felul asta scapam si nu ne intra nici apa in ele.
Desi am incarcat caiacul nostru dublu cu mai multe chestii decat era necesar, ne descurcam excelent. Eu unul deja am prins tehnica padelarii cu vasla dubla si propulsez baleniera rosie cu spor. Padela este special conceputa ergonomic si deasemenea are opritoare si forma terminala proiectate ca, atunci cand o scoti apa, sa nu te uzi.
Aveam si "fuste" impermeabile care sa acopere deschiderea caiacului si pe care ni le-am intins doar partial, mai ales ca vremea este superba.
Florin este foarte atent cu toata lumea, ne ajuta si ne da sfaturi despre manevrarea ambarcatiunilor si cum sa ne pozitionam perpendicular pe eventualele valuri astfel incat sa nu ne udam.
Dupa doua ore de vaslit tragem pe dreapta pe un dig sub salcii ca sa mancam ceva. Cu ocazia asta aflam ca nu este usor sa parasim caiacele..care se dovedesc destul de greu de strunit pentru niste incepatori ca noi. Florin insa este prezent la datorie, sare in apa de langa mal si ne ajuta pe fiecare.
Eu personal ma indragostesc brusc de o salcie grasa, pe care o iau in brate si o alint dragastos in timp ce ma extrag din cockpit si debarc  pe mal.
Ca si incaltari am avut papuci de plastic in timpul navigarii si niste bocanci de munte pentru de dimineata.
Din Canalul Litcov am facut stanga si am iesit pe Lacul Rotund, printre lebede si boboci de nuferi galbeni. Vremea este foarte frumoasa si calma astfel incat toate lacurile pe care le vom traversa astazi ne vor intampina asemeni unor oglinzi de un albastru impecabil.
In general lacurile Deltei sunt intinse si din mijlocul lor ai senzatia ca te-ai ratacit in lumea apelor. Pentru un ochi nepriceput orice margine pare la fel de monotona.Totusi stuful care le delimiteaza este pe alocuri strapuns de copaci. Acestia sunt reperul cautat, pentru ca aproape intotdeuna marcheaza corespondenta cu alte lacuri sau canale. Aviz amatorilor neghidati: un GPS cu un track recent este indispensabil.
Un alt aspect al lacurilor il reprezinta multiplii plauri -insule plutitoare de stuf- pe care vantul ii impinge in toate directiile si care adesea colmateaza caile de acces! Astfel te poti trezi ca trackul de pe GPS trece drept printr-o "padure" impenetrabila de stuf! De regula lacurile mari si turistice nu prezinta astfel de probleme intrucat toata lumea vrea sa aibe acces: si barcagii cu turisti, si braconierii!
In opinia mea pescuitul si vanatoarea ar trebui sa fie interzise definitiv si irevocabil in Delta.
Cred ca si grasii, dar asta este alta discutie!
Trecem printre palcuri intinse de nuferi galbeni, acum abia imbobociti, si iesim in Lacul Gorgova: o suprafata imensa de apa ni se intinde in fata ochilor si copacii de pe malul opus, acolo pe unde trebuie sa iesim,abia se zaresc! Apa nu este foarte adanca,2-3 metri, si multumita stufului care o filtreaza excelent, este absolut transparenta incat vedem toate ierburile si pestii de sub noi! Este minunat!
Apoi lucrurile incep sa devina pitoresti: mii de larve de tantari, acum in stadiul de musculite, se ridica de pe luciul apei si ne sacaie infiorator: ne intra in ochi, in gura, pe ceafa, de am impresia unei balegi incinse pe o pasune caniculara!
Ceva mai in spate, Mac scoate sprayul anti-insecte si incepe sa improaste in jur pe lac! Involuntar ma intreb daca ii ajunge pentru tot lacul, apoi ii ard o vasla in cap Danei .. pe a carei palarie se asezasera obosite deja cateva milioane de musculite. O mai si mangai bine cu vasla ca sa le omor pe toate.
Dupa circa o umatate de ora de mestecat musculite reusim sa scapam de ele traversand in lacul Gorgovat si de aici, prin stanga, parcurgem stuful pe un canal ingust si ascuns si iesim inapoi in  Litcov.
Suntem obositi, deja am vaslit 30 de km astazi si trebuie sa campam.
Camparea in Delta este o arta. Pentru ca Delta in sine inseamna apa si stuf. Dam o scurta raita la vale pe Litcov apoi revenim si debarcam langa Cherhana. Aceasta este inchisa, doar este Pastele, si pajistea de langa este numai buna pentru corturile noastre.
Din nou Florin ne trage pe uscat, de data asta mai cu usurinta, probabil ca deja efortul pe care-l depusesem isi facuse efectul pe diverse planuri..
In timp ce facem de mancare  seara se lasa usor peste noi si odata cu ea vine vremea povestilor. Nu suntem neam de pescari asa ca in loc de istorisiri cu navoade, stimele apelor si duhurile ceturilor care-ti iau mintile, ne limitam la discutii tenebroase despre Illuminati si Bilderbergi. Concluzionam ca totul este o conspiratie!
Adorm in oracait de boraste si tipete de batlani si visez ca eram cel mai gras peste din Delta.

Raluca si lacul

Cip inca imbracat

Sunt un nufar mic, dar ma fac mare

Ma-ta Mare

Desi sunt cu spatele, cand se duc parca vin..




Cautam iesirea

Cherhana pe Litcov

Prima campare cu caiacele pe Canalul Litcov, langa Cherhana

Ziua 2
Am vaslit 28 km.
Canal Litcov - Lacul Durnoliatca-Lacul Uzlina(Isaccel)-Lacul Isac-Canal Isacova-Canal Litcov-Japsa Cuibida- Canal Litcov-Caraorman.

Ne trezim in concert din muzica de oac.
Ma duc la apa in sunca goala si Mac, carcotas ca orice dentist, ma taxeaza dur:
-Ce gras esti!
-Pupa-m-ai intre sunci!
-Mi-ar trebui o harta!
-Foloseste GPS-ul!
-N-ar avea semnal!
Sunt gras. Si urasc pe toata lumea.
Ii fac un gest terminal nesuferitului, pe care Dana mi-l acopera prompt cu ibricul, apoi punem de mancat.


Diminetile in Delta sunt mirifice. Aburii care se ridica de pe canal sunt vanturati frenetic de sute de cormorani care avanseaza unii peste altii pe distante scurte,intr-o tacere stranie.Razele soarelui patrund timide, la inceput, printre salcii si panzele de paianjen prinse pe gardurile de nuiele stralucesc brusc impodobite cu margelele de roua, de apa vie pe care ne repezim bucurosi sa le si fotografiem.
Astazi urmeaza partea a doua de vizitare a lacurilor "clasice".
Parasim Litcovul si intram pe canalul care se deschide chiar langa Cherhana: ajungem pe lacul Durnoliatca. De aici , pe diverse alte canale printre stuf, trecem in Isaccel si apoi in Lacul Isac. Corespondentele sunt bine definite printre stuf intrucat zona este aglomerata de ambarcatiuni turistice, ale pensiunilor din Uzlina. Daca as fi un Pelican, sau un Lebadoi, as fi foarte deranjat de zgomot. Dar asa, ca un simplu casalot, merge.
La intrarea pe Lacul Isac facem o oprire pe o platforma. Aici o casa de pescari, din fonduri europene, probabil ca adaposteste cativa kilometri de navoade. Europene.
Pe Lacul Isac descoperim o populatie mare de lebede si o populatie mare de barci de agrement, a caror principala preocupare este sa le sperie. Probabil ca asa functioneaza creierele celor care iau banii de plimbare: ii duci pe lacuri si pe Isac sperii toate pasarile, sa fie clientii multumiti!
Din Lac trebuie sa trecem in Canalul Isacova. Intrarea in canal este ingusta, am impresia ca baleniera mea sta pe uscat. Tragem cu mainile de stuf si hopa! intram intr-un canal mai largut, prin stuful inalt de trei metri. Foarte Pitoresc!
Pe canalul Isacova ne apuca diverse necesitati si salciile batrane si aplecate se dovedesc niste suporti foarte buni!
Ceva mai incolo un gascan salbatic isi ia zborul foarte zgomotos in fata noastra, ca sa ne atraga atentia: in tacere, sub salcii,  mama gasca si boboceii se ascundeau dupa radacini.
Pana la iesirea in canalul Litcov, Florin forteaza intrarea  prin stuf in Japsa Cuibida( Cuibul cu lebede) dar o gaseste impenetrabila.
Facem o intrecere fortoasa pana la intrarea in Litcov, la care reusesc sa vaslesc  cu brio, mai ales ca nici nu participam oficial la ea, era intre Florin si Cip, aflat in mare forma. Pe canalul Litcov facem pauza de mancare pe un dig, asa ca Cip nu pierde ocazia si trage o baie zdravana!
Pornim iar pe Litcov si fortam o adoua intrare ingusta in Japsa Cuibida, pe care o gasim pustie. Lacului i se zice Cuibul cu Lebede si din pacate este pustiu. Cu greu cateva lebede se zaresc departe de tot , in capatul opus.
Parasim lacul pe o iesire larga si vaslim cu sete spre Caraorman, destinatia noastra pe ziua de azi.

Trebuie sa strang cortul

In continuare mi-e lene sa strang cortul

Poate il strange Dana

Inca o poza, cine stie..



Compozitie artistica cu panza de paianjen. Danaaa, inca nu ai stras cortul??

Are canalul barci!

Pe lacul Durnoliatca,din fata pare pelican, din spate pare Dealul Bestepe

Raluca la butoane



Cine zice dom'le ca nu mai este peste-n Delta?




In general pelicani







Dac-as fi o lebadutza..pe lacul Gherasim



Lebede pe Lacul Gherasim

No comment

Gasca salbatica plus boboci

Intrarea cea ingusta in japsa Cuibida



Popas pe malul Canalului  Litcov

Amiaza tarzie pe Japsa Cuibida


Pe canalul Caraorman

Campare pe grindul Caraorman


O poveste adevarata:
"Cum sa slabesti in cateva mii de pasi simpli"

Vaslim de azi dimineata.Suntem obositi si flamanzi, in ciuda popasului.Seara ajungem in apropiere de Caraorman si tragem caiacele pe o pajiste, sa campam. Pe drum ceilati isi amintesc ca acum niste ani mancasera specialitati locale de peste foarte misto la o pensiune in Caraorman.Si eu mancasem acum niste ani specialitati locale de peste foarte misto la o pensiune in Mila 23. Ne contrazicem  care erau mai bune si pana la urma,subiectiv, decidem ca ambele specialitati de peste erau la fel de bune,satioase si consistente, aratau la fel ba chiar aveau si acelasi gust. Sunt  bucataresele surori sau or cumpara peste de la acelasi braconier.S-au mai vazut cazuri.Si in definitiv tot pestele din Delta este inrudit intre el,deci la fel de bun.
Tragem caiacele pe mal si punem corturile.Nu mancam nimic, sa avem apetitul cat mai mare la pensiune. Sunam si confirmam ca ajungem intr-o ora. Plecam pe jos peste campuri spre Caraorman.
Zona asta figureaza la National Geografic pentru un efect de Fata morgana. S-au facut si studii. Cand te indrepti seara spre sat,cu o foame monstruoasa in tine, satul se va departa de tine cu aceeasi viteza. Ti se pare ca nu mai ajungi.
Pana la urma reusim.
-Alo, pensiunea Gigi Duru? Am ajuns, suntem langa dispensar!
-Pai intrati!
-Pai nu va gasim!
-Din ce parte ati intrat in Mila 23?
-Mila 23? Noi suntem in Caraorman.

Astazi am vaslit opt ore.Daca insistam ajungeam in Crimeea. 28 de km.  Cu un caiac plin de mancare. Dar am vrut "specialitati". In mijlocul coclaurilor Deltei, flamand si cu caiacul blindat de mancare ca un bunker american, eu am vrut "specialitati".

Slabeste acum. Intreaba-ma cum.

Sunt 6 kilometri inapoi pana la cort. Si e bezna ca intre urechile unei bufnite.
Asa pe burta goala  inteleg pe deplin Teoriile Relativitatii Restranse si Generale. Cum 6 kilometri facuti la dus spre o pensiune cu mancare aflata de fapt in alta localitate a tarii, nu pot fi tot 6 kilometri la intors spre mancarea de la cort.
Si inteleg ca  Einstein a patit-o la fel. Cum a gasit el inchis la Non-Stop si inapoi spre casa si-a dat seama ca drumul este mai lung.
E=mc^2, unde:
E= empty stomack
m=mancarea pe care iti juri ca o dai gata acasa
c=viteza cu care te indrepti spre ea
De fapt echivalența dintre materie si energie este mult mai complexa, dar totul se reduce la ecuatia asta.
Pana si mecanica cuantica trece tot  prin stomac.

Dupa o lunga balaureala prin intuneric, timp in care m-am intrebat de mai multe ori daca nu am luat-o din greseala pe partea aialata a Pamantului,ca nu se mai termina si vedeam constelatiile pe dos de foame, am ajuns la cort.
Din acel moment mi-am jurat ca pe viitor sa dau telefon si sa intreb orasul si daca au locuri libere chiar daca o fi sa ma duc la fastfood.
As putea sa continui inca trei paragrafe pe subiect. Dar cand rememorez situatia, ma apuca foamea.Si tocmai am mancat.

Ziua 3
Am vaslit 35 km.
Caraorman - Pensiunea La Miluta- Lacul Puiulet-retur Canal Caraorman- Canalul Vatafu-Japsa Lunga-Lacul Vatafu - Canalul Imputita-Garla Imputita-Retur pe dig la Sulina(Intersectia cu Canalul Bursucea)

Ma trezesc energizat. Deschiderea cortului este mai larga si ies cu usurinta. Deja Mac vrea sa ma arda dar se abtine, inghite in sec: umbra mea nu-i mai acopera tot cortul, ca ieri dimineata..
Dimineata asta in Delta este diferita: bate un vant puternic dinspe Rasarit si asta inseamna un singur lucru: Valuri mari pe lacuri!
Ruta noastra astazi ar fi trebuit sa forteze trecerea intre Lacul Puiulet si Lacul Macovei. La intrarea in Puiulet ne intampina un vant puternic si valuri pe masura. Baleniera mea sta linistita pe ele, dar ceilati valseaza din plin. Florin ne intoarce si pornim inapoi pe Canalul Caraorman.
Cotim dreapta pe canalul spre Japsa Lunga si lacul Vatafu. Intoarcerea ne-a costat timp si energie, asa ca facem o pauza culinara pe un dig. Nu banuiam aventura in care urma sa intram in aceste ultime doua zile de vaslit.
Vrem sa ajungem seara pe digul canalului Cordon Litoral si sa campam acolo. Cea mai pretioasa avere in acest colt al Deltei sunt petecele de pamant! Foarte rare, ele sunt si cele mai cautate in aceasta imensitate acvatica.
Canalul spre lacul Vatafu este colmatat in doua locuri de plauri imensi. Din fericire o barca cu elice trecuse cateva zile mai inainte si strapunsese barierele vegetale exact cat sa putem avansa si noi!
In ciuda vantului care ne bate din fata, depasim Japsa Lunga, a carei iesire era colmatata cu plauri.
Apoi, ca in povesti, vedem tot canalul blocat! Plauri imensi barau totul!
Florin sare  din caiac pe stuf si misca de ei pana cand o bucata masiva de stuf se da la o parte! Ca o poarta spre o imparatie ascunsa din povesti.
Se dezvaluie astfel inainte un canal ingust, lung de 20 de metri,prin care cu greu poate trece totusi un caiac. Involuntar ma intreb cum voi incapea eu cu baleniera mea pe acolo..
Unul cate unul se strecoara cu caiacele prin santul ingust de jumatate de metru...
Noi ramanem ultimii cu baleniera si trag serios de stuful din jur ca sa trec.
Ehei, dragii mosului, nu a fost usor. Parea ca maini invizibile imi apucasera barca si vroiau sa ma traga in adancuri. Gheare ascutite imi zgariau dedesubtul copaii mele si pentru cateva clipe mi s-a parut ca am zarit sub apa chipul Duhului Adancurilor,manios ca-i deranjam linistea si  care-mi interzicea sa ajung in imparatia Sa.
Am insistat tragand de stuf de ma usturau palmele si pana la urma reusim, impinsi si de Florin din spate, sa trecem Dincolo, pe Taramul Celalalt!
Fericiti, ii stigam lui Florin: "Ultimul inchide plaurul!"
Ajungem destul de odihniti la intrarea in Lacul Vatafu, unde ne regrupam, la adapost: Valuri dese si inalte brazdau suprafata intinderii de apa si recunosc ca pentru noi era ceva nou sa vaslim peste ele!
Ne intindem bine fustele impermeabile in jurul nostru, ne strangem zdravan pe noi vestele de salvare si Florin ne arata peste Lac copacii spre care trebuie sa vaslim.
Baleniera mea insa imi rezerva o surpriza foarte placuta: Datorita greutatii(!), imediat ce am inceput sa-i dau tare la padelat, brazda valurile ca un cuirasat! Uneori mai spargeam cate un val care-o uda bine de tot pe Dana, care statea in fata,dar fusesem clar inca de la inceput: "orice ar fi, taci si vasleste pana traversam lacul!"
Uneori e bine sa fii clar din capul lacului.
Dupa primele lovituri de padela am prins curaj si i-am dat tare inainte, mai ales ca mi s-a parut ca ceilati ezitau. De fapt, avand caiacele mai usoare, erau mai greu de manevrat pe valuri, si-a fost mai greu sa prinda avant.
Cu vantul si valurile venind in mod fericit din fata, vaslesc cu toate puterile. Varful caiacului sparge valurile mai mari si improasca stropi in aer! Este o senzatie incredibila de viata, de putere si de efort!
Cu cat viteza noastra creste, cu atat valurile ne ridica mai putin in aer..Vaslim impreuna ca niste apucati si curand valurile se domolesc..Ne-am apropiat de golfuletul cu copacii de la iesirea din lac si aici suntem la adapost!
Curand sosesc si ceilati,incantati de experienta si amuzati de privelistea balenierei noastre zdrobind valurile ca-n filme.
Intram pe canalul Vatafu-Imputita si ne oprim. Eu ramasesem fara apa potabila asa ca-mi scot filtrul. Chiar daca apa era foarte curata aici. Desi filtrata, are un profund gust de balta, dar este si satioasa.Apa,nu gluma!
De aici eram in creierii salbaticiei: oriunde ai fi luat-o, tot o zi faceai pana la primul petec de pamant campabil.Canalul este larg, cam circa aproximativ probabil 10 metri.
Aventura noastra nu se incheiase. Canalului i se zice "Imputita" si in aer te intampina un persistent miros de sulf, ca de oua clocite. Poate ca de fapt asta este explicatia!
-Sa mai faci baie, ba, imi striga Mac, si-i raspund cu ceva legat de oua.
O deschidere de apa ne aduce o noua surpriza placuta: o familie de lebede cu sapte puisori traverseaza apa in fata noastra, grabite sa se ascunda! Boboceii de lebada sunt absolut adorabili!
Din nou plaurii ne barau drumul si de data asta arata ca nu mai aveam scapare: Erau bine infipti intre laturile canalului si fara loc de trecere. Parea ca suntem captivi pe vecie in Imparatia Stufului si a Sulfului. Florin se urca din nou pe plauri si cauta sa faca loc. Cip la randul sau forteaza trecerea prin stanga, peste ramurile unei salcii cazuta in apa: pe aici se poate! Iese din caiac, se urca pe ramurile salciei si apoi ne trage pe toti dincolo. Si Florin reusise sa gaseasca o trecere pe partea dreapta, si ni se alatura. Ne regrupam absolut incantati! Reusiseram sa evadam de pe taramul Duhului Adancurilor, eram din nou liberi!
Deja venea seara si in spatele nostru ne veghea un Apus de Soare de neuitat. Era semn ca trebuie sa descoperim bogatia unui petec de pamant.
Intram pe Garla Imputita care insa se dovedeste colmatata cu ierburi, si facem cale intoarsa. Continuam spre Sulina si, in lumina crepusculului, tragem caiacele pe uscat la intersectia cu canalul Bursucea. De aici se vad luminile Sulinei.
Ne intoarcem pe Canalul Caraorman dinspre lacul Puiulet



Canalul Vatafu

Iesirea de pe agitatul lac Vatafu, cu Georgiana in prim plan

Aici Florin deschide plaurul ca sa trecem pe Taramul Celalalt!

Lebed family

O alta trecere la artificial, peste plauri
Ca sa zic asa, e greu sa faci pisu cand in jur e doar apa, asa ca dam tare spre terra ferma

Ne urmareste Asfintitul.Pana cand ne ajunge.irevocabil.
   Ziua 4
Am vaslit 35 km.
Sulina - Canalul Rosu Imputita- Lacul Rosulet - Canalul Cordon Litoral-Sfantu Gheorghe.

Astazi avem in prognoza vant puternic. Si ploaie pentru dupa-amiaza.
Deja am strans doua gauri la curea si Mac se codeste sa mai scoata glume despre gabaritul meu. De fapt stiam care era secretul: aseara ii dadusem gata sticluta de coniac si ultima portie se afla la mine! Acum sa te vad cat esti de smeker! Stomatologule!
Cu greu ne urnim din loc. Mergem inapoi spre Garla Imputita si continuam pe canalul Rosu-Imputita spre Lacul Rosulet.
Pe canal trece pe langa noi o barca de la Sulina:
-Incotro vasliti?
-La Sfantu Gheorghe!
-Oho! Ohohohohooo! rade barcagiul uitandu-se amuzat la noi!
Dar nu ne lasam descurajati! Iata primul om care nu remarca mai intai de toate ca sunt gras! Semne bune ziua are, in ciuda vantului care bate tare de tot. Vaslim din plin si acoperim cei 6 km pana la intrarea in Lacul Rosulet.
Aici, la adapostul stufului, ne regrupam si ne echipam din nou pentru distractie: ne punem fustele impermeabile, strangem vestele pe noi si restul lucrurilor pe caiace.
Ne avantam pe lac. Din fericire vantul ne bate iarasi din fata, asadar putem sa-i dam tare perpendicular pe valuri. Sunt substantial mai mari ca ieri, dar acum nu ne mai temem: aveam experienta!
Nu credeam ca pe un lac din Delta puteam avea apa asa de agitata. Florin ne spusese totusi ca pe lacurile mari pot fi valuri si de un metru! Din fericire aici nu este cazul, dar nu ne lasam mai prejos: vaslim cu putere si am grija sa nu las vantul sa ne puna paralel cu valurile. Dupa o jumatate de ora de lupte seculare ajungem la adapostul unui plaur imens. Mac si Georgiana fusesera mai harnici decat noi si ne filmau deja, iar Florin ramasese in urma sa o ajute pe Raluca. Raluca m-a impresionat: desi era obosita de la vaslit nu am auzit-o sa se planga. A vaslit cu stoicism, in ritmul ei, si nu s-a lasat.
Ca de obicei, Cip nu avea nici o problema cu valurile, filma si posta pe FB.
Iesirea din Lacul Rosulet spre Canalul Cordon Litoral s-a dovedit ultimul nostru examen de Caiacisti ai Deltei: Stuful blocase Canalul Sondei asa ca Florin ne gaseste o trecere alternativa, care ne scoate direct langa o Cherhana. Facem un popas pe mult asteptatul dig al Canalului Litoral, prilej cu care constatam ca baleniera mea se trage mult mai usor pe uscat! Probabil de la coniac.
Cu asta aventura noastra parea ca lua sfarsit.Pana la Sfantu Gheorghe se urmeaza canalul Litoral monoton si gata.
Asta si facem, cu vantul batand din spate copios, asa ca incercam sa intindem o panza in vant! Dar nu e ca-n filme, bai ninja, asa ca reluam vaslitul.
Incepe sa ploua, in averse. Pe malul stang intalnim masini abandonate si cai salbatici. Acestia au un aspect jalnic. Libertatea are pretul ei iar aspectul este unul dintre ele.
Campare langa Sulina.


Regrupare inainte de vaslirea cea mare pe lacul Rosulet, printre valuri mari

Dupa doua ore ne apropiem: Se vede iesirea in Bratul Sfantu Gheorghe si de departe vedem valuri serioase bagate de vant dinspre Marea Neagra. Ne oprim cu un kilometru inainte si mergem pe dig pana pe Brat: pe langa mal valurile sunt mici, se poate avansa spre Port. In stanga noastra la mai putin de un kilometru se gaseste localitatea.
Aici povestea noastra cu caiacele a luat o intorsatura un pic nefavorabila. Am ajuns la Debarcaderul modern din Sfantu Gheorghe. Am scos bagajele din caiace. A inceput o ploaie zdravana. Florin a gasit un loc de parcare in curtea unui lipovean de treaba, asa ca am relansat caiacele la apa: Am iesit din nou in Dunare cu ele, eu cu baleniera, Florin si Cip cu cate doua caiace, la remorca.
Desi nu am vaslit mult in aval, valurile care veneau din Marea Neagra nu mai aveau nimic in comun cu alea de pe lac,erau rare si mari, ma azvarleau in aer, si ma simteam ca-n "Batranul si Marea".. Chestia asta mi-a placut enorm si m-a facut sa-mi doresc ca pana la urma sa traversez Atlanticul intr-o barca speciala cu vasle.
Sub ploaia din ce in ce mai puternica am scos caiacele pe uscat si le-am transportat 60 de metri in curtea lipoveanului. Deja eram ud si ma durea spatele de frig, deh asa e cand nu mai ai sunci pe tine sa te protejeze!
Cip si Florin sunt la fel de uzi si vazandu-i cum muncesc, nu le mai zic nimic si trag mai departe de copai.
Planurile noastre de campat s-au inundat complet iar fetele gasesc pe booking o pensiune, si curand eram la adapost.
Suntem cazati la  Complex Turistic Delta si gazda a fost foarte de treaba: ne-a primit asa, uzi si debarcati dupa 4 zile de vaslit,chiar daca adoua zi astepta  oaspeti!
Stam in doua bungalow-uri  cu de toate. Eu, Dana, Mac si Georgiana suntem impreuna si deja imi lipsesc glumele despre fostul meu gabarit depasit.Ramasesem cu multa mancare in caiac si o vreme m-am gandit sa-mi deschid un supermarket in Sf.Gheorghe ca sa scap de ea.

Ziua 5
Suntem nevoiti sa stam aici, nu este vapor spre Tulcea. Intr-o fereastra de vreme buna dam o fuga pana pe Litoral si vazand marea agitata ma gandesc cum ar fi Atlanticul macar asa de agitat si intr-o coaja de barca, sa zicem la vreo mie de km de tarm.
Locul unde Dunarea se uneste cu Marea Neagra este minunat, mai ales asa  pe furtuna. Mii de scoici de apa dulce isi dau obstescul sfarsit aici, unde sarea devine omniprezenta si alturi de ele, mii de peturi au aceeasi soarta. Revenim la Pensiune prin smarcuri imense si printr-o ploaie torentiala care ne uda la loc hainele uscate.

Confluenta Bratului Sf. Gheorghe cu Marea Neagra, foarte agitata.

Epilog
Cele patru zile de vaslit m-au solicitat maxim si simt cum muschii bratelor si spatelui imi sunt umflati  si ard. Ba chiar ma dor si unii despre care nu stiam ca-i am si care nici nu figureaza in atlasul meu de anatomie.
Poate ca am suferit mutatii genetice la muschi, desi eu vroiam in alta parte. Viata e nedreapta.
Am constatat ca am hainele mai largi si-am strans trei gauri la curea.E clar ca pentru prima data in ultimul deceniu am slabit substantial. Sunt foarte mandru de asta. Deja daca-mi trag burta pot sa-mi vad diverse chestii,cum ar fi degetele de la picioare.
Seara mergem la o pensiune in Sfantu Gheorghe unde aveau specialitati de peste. Pe drum ceilalti imi arunca priviri pe furis si discuta despre anabolism,catabolism si  o chestie numita efect de afterburn. Nu inteleg cu ce se mananca asta, dar simt o foame uriasa.

-Buna seara, v-ati hotarat ce sa comandati?
-Da. Patru storceaguri, patru castroane de icre cu ceapa si-o paine zdravana pe vatra,patru salate de varza si muraturi, douazeci de chiftele de peste cu patru portii de cartofi taranesti, o mamaliga fierbinte cu branza-n ea  si un  mustar cu boabe la chiftele,patru papanasi cu dulceata de afine si smantana,o carafa de vin pietros si-o tuica tare. Si la urma zece mititei patrunsi bine.Si mustar cu hrean la ei.
-Oho, sarbatoriti ceva?
-E mai degraba un parastas.
-Aha, mai doriti si altceva?
-Da. Luati-le comanda si prietenilor mei.


Sunt gras. Si nu sunt mandru de asta.
Doctorul mi-a recomandat miscare.Asa ca m-am inscris  la Prima Evadare.

6 comentarii:

Grigore Ioan spunea...

Draga Mihai, aseara la sala Alex mi-a spus mirat: Cum, nu stii blogul lui Mihai? Dar este un adevarat scriitor! Si are un stil...
Esti un Jerome K. Jerome nu al salii Galactic, ci al tuturor romanilor! Am citit 3 intr-o barca si 3 pe doua biciclete, dar daca ar fi fost contemporan cu tine, il lasai pe marele scriitor fara obiectul muncii. Poate ca ar trebui sa ne gandim sa finantam aceste povesti, cumva, si sa le transformam in niste carti :). Ma gandeam sa scriu si eu ceva de genul acesta, dar am acum am renuntat :) . Felicitari, voi citi cu deosebit interes restul povestilor. Excelsior!
Cu toata prietenia, Grigore Pirosca (discipolul tau, omul cu Kombootcha)

Mihai Daitoiu spunea...

Draga Grig, iti multumesc pentru aprecieri.Ma simt magulit si obligat sa continui in aceasta descatusare literara bazata pe fapte reale si kilograme imaginare, in cazul postarii de fata. Contraparafrazandu-l pe G. Calinescu, nu m-as situa dupa Alecsandri, si nici macar dupa Minulescu(al carui stil mi-a placut chiar dinainte sa-l citesc pe autor) dar recunosc cu mandrie ca stilul moldoveanului acela de Creanga imi vine foarte greu de evitat iar cliseele hazlii ale lui Sven Hassel sunt de-a dreptul neocolibile. Sper ca trasaturile condeiului Toshiba Satellite sa ma ajute in continuare sa incant circumvolutiunile putinilor mei cititori care evident, sunt la fel de stilati ca si mine.
Sa cataram bine!

Gabriela Nitu spunea...

Ah, deci nu esti gras? Ce dezamagire. :)) Amuzant articolul. Felicitari. Deci esti gras sau nu? Vreau dovada. Hmm, sau mai bine o sa-l intreb pe Florin:D

Mihai Daitoiu spunea...

Well,nu sunt gras, dar parca as vrea sa fiu ma slab

Adina Bularca spunea...

Omule, esti formidabil! N-am mai ras atata de mult timp. M-am regasit in masurile XXL. Mi-am amintit cum abia mi-am gasit neopren pe masura ca sa cobor canionul Oselu din Apuseni si inspiram, imi inchideam fermoarul cu greu, imi dadeam drumul pe coarda si ajunsa jos imi descheiam repede fermoarul ca sa-mi umplu plamanii cu aer. Am trait si senzatia de micsorare a oglinzii, dar n-am disperat. Singurul leac pentru mine este muntele: urc trei zile, slabesc trei kile. Rucsacul greu imi cam inmoaie genunchii, dar pentru ce exista genunchiere? Hai cu optimism inainte!
Multumesc inca o data pentru incantarea de a-ti fi citit articolul si sa auzim numai de bine!

me spunea...

Sa stii ca iti foloseste vesta aia daca n-o inchizi la fermoar. E buna sa iti tina de cald vara.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...