Iarna pe Valea Lui Stan [Martie 2015]

    Amenajarea hidrotehnica Vidraru pe firul vaii Argesului a necesitat, pe langa finalizarea Barajului Vidraru(1965) si a Hidrocentralei,captari de apa si din bazinele superioare ale afluentilor Argesului, care altfel s-ar fi scurs in aval de baraj.
   Un astfel de caz intalnim pe Valea lui Stan,situata la vest de Lacul de Acumulare Vidraru.   Lucrarea hidrotehnica a presupus constructia pe vale a unei captari  si a unui tunel care debuseaza pe versant deasupra Lacului Vidraru, vis-a-vis de cantonul Calugarita.
    Pentru acces, a fost amenajata valea in portiunea inferioara,de la Transfagarasan in sus, de-a lungul unor canioane frumoase, cu scari si pasarele metalice. De-a lungul anilor acestea s-au degradat,parcurgerea vaii devenind foarte pitoreasca pentru amatorii de senzatii deosebite.
    Aceasta situatie a fost remediata prin reamenajarea ca traseu turistic de data aceasta, in 2012, de catre Salvamont Arges si mai multi voluntari.
    Accesul: se face pe Transfagarasan.Dupa depasirea Cetatii Poienari drumul va urma la stanga versatul vaii lui Stan, pe care o va traversa intr-o curba. Aici este intrarea in traseu si se poate lasa masina.  

(De aici pana la barajul Vidraru soseaua are doi km si doua tuneluri)

   Caracteristicile traseului:

   Este un  circuit turistic de 9 km lungime si cca 4 ore de mers lejer.
   Portiunile expuse au scari,balustrade,cabluri si scoabe. In timpul iernii gheata creeaza  dificultati in zone neamenajate, facand necesari coltarii.

   Cred ca,strict pentru traversarile prin apa (cand apa este maricica,netrecand totusi de genunchi) ar fi utili niste papuci de cauciuc.. In rest bocanci sau ghete de trekking, adidasii fiind un accesoriu cocalaresc suicidal.
   Putem imparti circuitul in trei parti:

1. Canionul propriu zis:
Incepe de la Transfagarasan si se termina la captarea de apa(barajul) Hidroelectrica
Are 2km lungime si vreo 200 m diferenta de nivel. Cuprinde partea spectaculoasa, cu cascade, marmite de eroziune, scari,scoabe si cabluri. In zona superioara a acestuia se afla un canion orizontal de cca 50 m care se strabate pe peretele din dreapta pe care a fost montat ulterior un cablu si cioplita o prispa ingusta pentru picioare.
2. Poteca de-a lungul raului:

Are 400 m si trebuie traversat raul de doua ori. Nu exista poduri (2015). Se merge de-a lungul apei.

3. Poteca si drumul spre Barajul Vidraru si pe Transfagarasan la Valea lui Stan de unde s-a plecat

Are 7 km. Dupa adoua traversare a raului, se urca cca 30 min pana intr-o poiana frumoasa si de acolo la vale spre Baraj. (5km)
De la Vidraru inca 2 km pana la intrare in Vale.

    Pentru turistii obisnuiti, vara este anotimpul ideal de parcurgere, cu posibilitatea descaltarii in zonele unde apa poate fi mai mare. Reamintesc ca in canionul superior se poate merge initial pe peretele din dreapta, folosind un cablu metalic si scoabe plus o prispa cioplita in stanca pentru picioare.
    Dupa iesirea din canion, se depaseste un mic baraj si apoi, la vreo suta de metri, urmeaza prima traversare a raului spre stanga,de regula peste cate un trunchi subtire, und niste bete de trekking sunt foarte utile la sprijin si echilibru. Se urmeaza raul in amonte de-a lungul malului, pe un parcurs accidentat pe alocuri,si apoi se traverseaza iar raul spre dreapta.
     Itinerariul continua prin padure si apoi pe drum inca 2 ore pana la masina.

    Traseul  se prezinta sub forma unui circuit de circa 4 ore, desenat cu rosu pe harta:

 

        

 Intrarea pe Valea lui Stan

 

      Un panou de informeaza ca pe vale e voie doar cu cravata. Si halat.

    Stavilarul acesta se urca prin stanga, unde sunt scoabe metalice:

Adica astea:

   Urmeaza o portiune molcoma cu sarituri din piatra-n piatra.

  Cascada Avionul,acum mai degraba un planoras micutz, nepretabil la coltari si pioleti tehnici.

Cascada Avionul, o cascada de gheata dezghetata

Poteca urmeaza firul vaii cu sarituri pe ambele maluri.

  Desi pare vara, este iarna, si aici gheata de sub cascada din stanga era sa ne puna coltarii. Lenea insa a invins.

AIci auzi cum cade gheata in cascade

  Urmeaza scari si balustrade:

50 Turturi of Grey, reloaded

Traseul trece prin defileul printre cele doua varfuri. Se observa pe dreapta si locul de campare, pentru lenesii care au tupeul sa stea doua zile in aceasta zona minunata.

Din loc in loc cate o scoaba metalica ne aduce aminte ca iarna nu-i ca vara

     Urmeaza Celebra bucata de traversare a Vaii pe o punte metalica. Acum omologata cu acte-n regula plus doua cabluri. Pe vremuri improvizatia veche legata su sarme si indoita scartaia sub mine de-mi venea s-o lubrefiez.
Parca totusi as taia bradul ala neinspirat.

Cea mai aeriana parte a vaii in materie de pasarele. Sau pasarici?

   A fost destul de munca la montarea structurii.

De pe pod se urca o alta scara.

Aici te urci pe pereti

   Ici-colo diverse portiuni acoperite cu gheata sticloasa trebuie strabature cu atentie,pentru a evita baia in apa rece.

  Urcarile pe pereti continua cronic:

  Zonele interesante se tin lant.

Sau se tin cablu.

Aici se traverseaza din dreapta, pe perete si in cavitatea rosie-neagra unora poate le-ar lipsi cateva scoabe de suport la picior, asa ca o asigurare pe cablu le-ar fi utila.

Urmeaza portiunea de 50m de canion orizontal. Ulterior, aici pe dreapta s-a pus cablu si cioplit prispa la picioare:

Aici te tii de scara:

Inca o suta de metri de canion cu balustrada:

  Captarea hidroelectrica, de unde apa ajunge printr-un tunel spre est in Lacul Vidraru.
  Barajul se urca si coboara  pe o scara;

     

    Imediat dupa baraj malul raului este blocat de stanci si trebuie traversat pe partea opusa. Vara ne descaltam, iarna trecem pe asta, sprijiniti in laterale cu betele de trekking.

   Prima traversare este mai lunga si pomisorul pus ca si punte era deja sub apa sub greutatea mea pachidermiala. Intr-adevar betele de trekking au fost miezul. Bine ca n-am cedat indolentei intrebari: ce naiba sa mai cari si betele dupa tine pe Valea lui Stan?

   Cum ziceam, raul se traverseaza de doua ori si bucata dintre traversari este un parcurs interesat cu stanci si boscheti.

   Asta este al doilea  pom. Pe mal am mai gasit niste crengi/bete pe care le-am aruncat pe malul opus, sa aibe si altii cu ce traversa, in caz ca au fost lenesi si nu au carat de acasa nimic. La barza chioara..

   De aici poteca urca pana in poiana:

"spre Calugarita"

Dupa poiana poteca ii da la vale pret de jumatate de ora pana in drumul forestier Vidraru-Valea Topologului, Il urmam la dreapta si ajungem la Vidraru.

Lacul Vidraru in fundul gol

Privind Peste Vidraru spre Lespezi si Caltun

 

   Tunelul secundar care iese la Baraj. Privind Luminita de la capat imi dau seama ca ar fi mult mai aproape daca in Tara asta s-ar intelege cu adevarat ca  este o nevoie acuta de munca silnica la Tuneluri si Canale, nu de condamnari de 3 ani cu suspendare.

50 Turturi of Grey, editor's cut

   Iesim  la Barajul Vidraru. Tovarasi!
   Lacul Vidraru este situat  între Munții Frunții și Masivul Ghițu, si adună apele râurilor Capra, Buda și ale câtorva afluenți direcți (Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui Stan și Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 m³/s.
  Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița și o circumferință de 28 km.
   Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mc.
  Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960. Pentru această realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000 de m³ de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m³ de beton din care 400.000 de m³ în subteran și, de asemenea, au fost instalate 6300 de tone de echipament electromecanic.(Wikipedia)

Vidraru Front Stage

Vidraru back stage

Dupa ce trecem prin cele doua tuneluri, partea inferioara a Vaii Argesului se arata dominata de Cetarea Poienari.

Viaductul de serviciu si Cetatea Poienari

   Cetatea Poienari de pe varful Cetatuia. 860 m altitudine. Arheologii au descoperit structuri datand din vremea lui Negru Voda. Ulterior Vald Tepes o mareste si ridica la rang de Centru de Transfuzii Sangvine, prin intemediul muncii silnice a boierilor care-i omorasera un frate. Cei pe care nu-i inspectase deja endoscopic cu tzeapa.
   Locul era resedinta secundara a voievodului si sunt foarte mari sansele ca mai vechiul festival rock de la Posada din 1330 sa fi avut loc aici. Are o forma alungită cu 5 turnuri, 4 rotunde și unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime.
   Pentru Cetate se urca 1480 de trepte si poti constata lejer ca necesita inca o reconstructie. Boieri avem.
   Ne organizam si noi?

Cetatea Poienari, un mai vechi subtil exemplu

Cand vad asta ma apuca  un  dor de stiri  cu cincinale in patru ani,cu executare si munca fortata.

Harta Muntilor Fagaras, scoasa de pe un site rusesc.

   Valea lui Stan este un parcurs frumos de cateva ore in maruntaiele sudice ale Meridionalilor si lasa amintiri placute asa cum ii lasau si lui Tepes amintiri de neuitat cand inspecta una-alta.
   Sapaturi consistente pe diverse site-uri denota ca o sa avem razboi iar Romania este in pom.
   Pregatiti-va!