Cred
ca am citit cu totii "Ciresarii" lui Constantin Chirita. Sau cel putin
asa sper, chiulangiilor, si imi aduc aminte de "noaptea de dinaintea
marilor plecari", de noaptea fierbinte de vara in care Ticusor isi facea
bagajul, in care prietenii sai mai mari se foiau nelinistiti, asteptand
zorii..
In mai putin de o ora se va lumina, o lumina ce va pune capat unei nopti nedormite, in care am impachetat cateva zeci de mii de kilograme de echipament si mancare.
Tot noaptea, dar ca hotii, am avut onoarea sa tin de drapelul Triplu:Tricolor,UE si SUA, fluturat de Cornel Sain in Piata Victoriei.
"Noaptea ca hotii" am scandat atunci din tot plamanii si tot din toti plamanii, dar ca alpinistii, ma rog, ca turistii-in cazul meu- voi incerca sa respir aerul rarefiat din Pamir, pe Varful Lenin si, poate, Khan Tengri.
Asta iarna in piata Victoriei, imbracati gros cu pufoaicele,manusile si bocancii, am decis sa le dam o mai buna intrebuintare - ca echipament montan dedicat- desi ce intrebuintare mai buna poate avea o haina calduroasa decat sa te fereasca de ger cand iti strigi crezul din toata inima in Piata Victoriei?
Victorie vom incerca si noi sa traim acolo, intre multi alti turisti occidentali mai substantial sau mai slab platitori de agentii turistice locale.
Ascensiunea varfului Lenin (7100 si ceva metri) nu presupune probleme tehnice majore. Trebuie initial depasite cateva crevase si apoi avut grija sa respiri cat mai mult ca sa nu mori ca prostu pe uscat.
Este o "chestie de plamani" si de planificare a ascensiunii astfel incat se te aclimatizezi foarte bine, sa eviti raul de altitudine si sa ai rabdare-n mustata sa mergi multi kilometri la peste 6000m pana pe varf,nu?
E, asta credeam si eu acum patru luni.
Intre timp am facut si eu celebra constatare ca pentru varf trebuie alt echipament montan, scump si rar folosit oricum, asa ca din martie incoace am tot comandat echipament, am cautat cele mai cele bilete de avion pana in Bishkek si Osh, am dus tratative cu o mie de agentii de turism din Kargazstan (deja ma stiu aia ca pe "romanul ala care vrea totul gratis"), si apoi mi-am mai luat niste echipament.
Apoi am ramas fara bani, asa ca mi-am peticit ce mai aveam deja pe aici: la bete le-am pus alte inchizatori, am mai cusut bretelele la batranul meu rucsac Atta 80, care a dat Bacul acum trei ani, mi-am cusut alte fermoare la buzunarele gecilor si polarelor, mi-am pus pana si harti in telefonul asta asa de vechi, ca nu stia ce vreau de la el,ba chiar am vrut sa-mi spal batranul meu sac de puf Atta, care da Bac-ul chiar in vara asta-dar am renuntat,m-am obisnuit cu el asa si n-am chef sa iasa iar la vedere imprimeul cu Metallica.
Un capitol gustos l-a constituit mancarea, aceasta arma de combatut foamea si de rupt carca> cred ca avem amandoi,eu si Dana, o mica rezerva culinara care ar anula cinci ani foametea in Africa..
Cea mai importanta piesa in acest dezmat culinar l-a constituit un deshidrator> am uscat in el legume, fructe si carne, toate felii, de le-a luat naiba, s-au facut toate scoarta si asteapta binevenita saliva/lapte praf sa le in moaie gustos pe limba in particule de B12.
Nu, nu il luam cu noi, desi initial..
Am luat tot felul de salamuri, cascavaluri,cam o mie de supe,ceaiuri,ciocolate calde-deocamdata reci- si alte acareturi vegetariene fara de care nu se poate urca un saptemiar domol si linistit.
Pentru zilele de varf am luat mancare la plic Lyo Foods> adica am comandat cateva vagoane de asa ceva de la dryfood.ro
Astia sunt niste baeti care ne-au servit prompt, mai ales ca le-am facut un tabel securist cu tot ce doream fiecare.
Din pacate demisia lui Dragnea nu ne-au putut-o livra, inca mai asteptam.
Iar preturile sunt chiar mai mici decat daca s-ar comanda in Polonia la producator> va prindeti voi.
Se zice ca la altitudine in tabara avansata,etc, trebuie sa ai si ceva gustos de mancare,pentru moral> marturisesc ca in bocancul stang din bagaj am un borcan imens cu gem, desi mie imi place mai mult sticla, iar in bocancul drept am un kil de stafide care sper sa nu prinda miros de picior atlethic.
Si o mie de fructe uscate,mieji de nuca, seminte de diverse origini> cred ca am si seminte de flori de gheata.
Revenind la bagaj> al nostru are tot ce ne trebuie ca sa ramanem acolo vreo doi ani. Am vorbit deja in tabara de baza Achik-Tash sa ne rezerve doua herghelii de cai pentru transportul poverilor pana la Camp1.
O astfel de plimbare pana in Kargazstan pe Lenin costa o mica avere, mai ales cand nu o ai. Aici marturisesc ca oricum nu o mai avem. Regula este ca faci o astfel de iesire daca primesti si niste sponsorizari care sa acopere costurile inerente: avion, ceva agentie,vize,mancare, transport si, mai ales, ECHIPAMENTUL.
Am bagat atatia bani in echipament ca imi figureaza poza pe toti peretii magazinelor. Din VEST.
Astia de la noi nu au vrut sa-mi vanda nimic,ai dreaq. De sponsorizare nici atat. Cum vroiam sa cumpar ceva, cum imi serveau niste preturi cu o treime mai mari ca in Vest. E, asta inseamna ca nu vroiau sa vanda nimic!
Asa ca dragilor, acum ma uit ganditor la vreo doua tone de bagaj si nu stiu daca se le plang de mila cailor din Kargazstan, care il vor urca la 4400m sau spinarilor noastre care vor continua de acolo. Macar caii aia sunt aclimatizati, obisnuiti cu altitudinea. A, si sunt platiti sa faca asta.
Afara incepe acum sa se crape de ziua si in cateva ore vom decola spre Istambul si apoi Bishkek.
Dimineata pe racoare este perfect.
Sa fim sanatosi, ca restul cumparam!
In mai putin de o ora se va lumina, o lumina ce va pune capat unei nopti nedormite, in care am impachetat cateva zeci de mii de kilograme de echipament si mancare.
Tot noaptea, dar ca hotii, am avut onoarea sa tin de drapelul Triplu:Tricolor,UE si SUA, fluturat de Cornel Sain in Piata Victoriei.
"Noaptea ca hotii" am scandat atunci din tot plamanii si tot din toti plamanii, dar ca alpinistii, ma rog, ca turistii-in cazul meu- voi incerca sa respir aerul rarefiat din Pamir, pe Varful Lenin si, poate, Khan Tengri.
Asta iarna in piata Victoriei, imbracati gros cu pufoaicele,manusile si bocancii, am decis sa le dam o mai buna intrebuintare - ca echipament montan dedicat- desi ce intrebuintare mai buna poate avea o haina calduroasa decat sa te fereasca de ger cand iti strigi crezul din toata inima in Piata Victoriei?
Victorie vom incerca si noi sa traim acolo, intre multi alti turisti occidentali mai substantial sau mai slab platitori de agentii turistice locale.
Ascensiunea varfului Lenin (7100 si ceva metri) nu presupune probleme tehnice majore. Trebuie initial depasite cateva crevase si apoi avut grija sa respiri cat mai mult ca sa nu mori ca prostu pe uscat.
Este o "chestie de plamani" si de planificare a ascensiunii astfel incat se te aclimatizezi foarte bine, sa eviti raul de altitudine si sa ai rabdare-n mustata sa mergi multi kilometri la peste 6000m pana pe varf,nu?
E, asta credeam si eu acum patru luni.
Intre timp am facut si eu celebra constatare ca pentru varf trebuie alt echipament montan, scump si rar folosit oricum, asa ca din martie incoace am tot comandat echipament, am cautat cele mai cele bilete de avion pana in Bishkek si Osh, am dus tratative cu o mie de agentii de turism din Kargazstan (deja ma stiu aia ca pe "romanul ala care vrea totul gratis"), si apoi mi-am mai luat niste echipament.
Apoi am ramas fara bani, asa ca mi-am peticit ce mai aveam deja pe aici: la bete le-am pus alte inchizatori, am mai cusut bretelele la batranul meu rucsac Atta 80, care a dat Bacul acum trei ani, mi-am cusut alte fermoare la buzunarele gecilor si polarelor, mi-am pus pana si harti in telefonul asta asa de vechi, ca nu stia ce vreau de la el,ba chiar am vrut sa-mi spal batranul meu sac de puf Atta, care da Bac-ul chiar in vara asta-dar am renuntat,m-am obisnuit cu el asa si n-am chef sa iasa iar la vedere imprimeul cu Metallica.
Un capitol gustos l-a constituit mancarea, aceasta arma de combatut foamea si de rupt carca> cred ca avem amandoi,eu si Dana, o mica rezerva culinara care ar anula cinci ani foametea in Africa..
Cea mai importanta piesa in acest dezmat culinar l-a constituit un deshidrator> am uscat in el legume, fructe si carne, toate felii, de le-a luat naiba, s-au facut toate scoarta si asteapta binevenita saliva/lapte praf sa le in moaie gustos pe limba in particule de B12.
Nu, nu il luam cu noi, desi initial..
Am luat tot felul de salamuri, cascavaluri,cam o mie de supe,ceaiuri,ciocolate calde-deocamdata reci- si alte acareturi vegetariene fara de care nu se poate urca un saptemiar domol si linistit.
Pentru zilele de varf am luat mancare la plic Lyo Foods> adica am comandat cateva vagoane de asa ceva de la dryfood.ro
Astia sunt niste baeti care ne-au servit prompt, mai ales ca le-am facut un tabel securist cu tot ce doream fiecare.
Din pacate demisia lui Dragnea nu ne-au putut-o livra, inca mai asteptam.
Iar preturile sunt chiar mai mici decat daca s-ar comanda in Polonia la producator> va prindeti voi.
Se zice ca la altitudine in tabara avansata,etc, trebuie sa ai si ceva gustos de mancare,pentru moral> marturisesc ca in bocancul stang din bagaj am un borcan imens cu gem, desi mie imi place mai mult sticla, iar in bocancul drept am un kil de stafide care sper sa nu prinda miros de picior atlethic.
Si o mie de fructe uscate,mieji de nuca, seminte de diverse origini> cred ca am si seminte de flori de gheata.
Revenind la bagaj> al nostru are tot ce ne trebuie ca sa ramanem acolo vreo doi ani. Am vorbit deja in tabara de baza Achik-Tash sa ne rezerve doua herghelii de cai pentru transportul poverilor pana la Camp1.
O astfel de plimbare pana in Kargazstan pe Lenin costa o mica avere, mai ales cand nu o ai. Aici marturisesc ca oricum nu o mai avem. Regula este ca faci o astfel de iesire daca primesti si niste sponsorizari care sa acopere costurile inerente: avion, ceva agentie,vize,mancare, transport si, mai ales, ECHIPAMENTUL.
Am bagat atatia bani in echipament ca imi figureaza poza pe toti peretii magazinelor. Din VEST.
Astia de la noi nu au vrut sa-mi vanda nimic,ai dreaq. De sponsorizare nici atat. Cum vroiam sa cumpar ceva, cum imi serveau niste preturi cu o treime mai mari ca in Vest. E, asta inseamna ca nu vroiau sa vanda nimic!
Asa ca dragilor, acum ma uit ganditor la vreo doua tone de bagaj si nu stiu daca se le plang de mila cailor din Kargazstan, care il vor urca la 4400m sau spinarilor noastre care vor continua de acolo. Macar caii aia sunt aclimatizati, obisnuiti cu altitudinea. A, si sunt platiti sa faca asta.
Afara incepe acum sa se crape de ziua si in cateva ore vom decola spre Istambul si apoi Bishkek.
Dimineata pe racoare este perfect.
Sa fim sanatosi, ca restul cumparam!
