Tot el constituie si terenul de joaca si de evolutie al turistilor spre alpinism, oferindu-si treptat spre parcurgere vaile usoare, branele pitoresti si , mai apoi, numeroasele trasee de catarat din peretii de conglomerat. Pe acest taram mirific s-a nascut si consolidat alpinismul autohton, si aici multi dintre noi am facut primii pasi pe vai si apoi in pereti..
Descrierea sa cu amanuntul s-a facut in capitole si carti intregi, vorbindu-se astfel despre taramul cuprins intre Valea Alba si Valea Priponului,si brazdat frontal de Valea Costilei si cea a Galbinelelor.
Frumusetile sale pot fi strabatute de la un capat la altul pe Braul Mare al Costilei. Aceasta terasa inierbata, efect al ultimei glaciatiuni, cea Cuaternara, incinge ca un "brau" peretii masivului. Partea cuprinsa intre Valea Alba si cea a Vaii Malinului(cea mai lunga vale a abruptului) se poate incadra la categoria "brau de sus", intrucat ajunge foarte aproape de platoul Bucegilor. Partea de dincolo de Malin pana in valea Priponului este un brau de mijloc, si pentru continuare potecii coboram pe scocurile de langa firul vaii Malinului cateva sute de metri ca sa putem prinde poteca mai departe.
Ei bine, zona aceasta nordica a Costilei,desi mai lipsita de popularitate, este strabatuta de mai multe vai de abrupt, care pornesc de jos, din valea Cerbului si sfarsesc indubitabil in Platoul Bucegilor.
Exista totusi o vale atipica aici: Valea Coltilor. Ea nu incepe de jos din Valea Cerbului si nu ajunge nici pe departe in Platou, ci se iveste ca un afluent in partea inferioara a vaii Malinului si urca pana in Strunga Galbinele, deasupra vaii omonime.
Pe stanca uscata, Valea Coltilor este o vale usoara si foarte frumoasa ca parcurs. Are o singura portiune friabila in treimea superioara si cateva saritori placute la urcat, oricum asigurate si cu pitoane acolo unde unii pot considera necesar.
![]() |
| Masivul Costila(Bucegi) vazut din Poiana Costilei |
