8 septembrie 2014

Alpinism > Creasta Vartopel - Arpasel din Muntii Fagaras


www.via-aventura.ro
Creasta Vartopel-Arpasel din Muntii Fagaras
       Marginita    la   Est   de   Misterioasa   Fereastra   a    Zmeilor  iar la Vest de Portita Arpaselului si Varfurile Capra si Vanatoarea lui Buteanu, Creasta Vartopel-Arpasel isi arunca stancariile semete catre vazduh, separand,in dubla sa calitate-cea de cumpana a apelor si cea de parte a Crestei Muntilor Fagaras-,Tara Fagarasului -la Miazanoapte-, de prelungirile deluroase, odinioara pline de codri desi, pe care Muntii Fagaras le lasa catre Mizazi spre Muntenia.
      Desi linia matematica a culmii acestor munti trece de-a lungul ei,
relieful  framantat, cu diverse formatiuni stancoase,unele cu denumiri pitoresti, asa cum sunt celebrele Urechi de Iepure,Santinela Arpaselului si Cetatea Vartopel, face imposibila parcurgerea sa in siguranta fara a folosi echipament de alpinism. Din acest motiv, traseul turistic marcat, care strabate creasta Muntilor Fagaras, ocoleste cuminte doua sute de metri mai pe dedesubt,prin Caldarea superioara a vaii Fundul Caprei, urmand astfel poalele sudice,mai  insorite si mai prielnice pasilor turistilor obisnuiti.
      Multumita ingustimii, Creasta Vartopel-Arpasel are adesea un caracter aerian, si daruieste curajosilor care o strabat trairi intense,asta in vreme ce calaresc lespezile stancoase insirate pe muchia ei, sau in timpul catararii celor doua Urechi de Iepure -Estica si Vestica-, ori cand coboara apoi de pe acestea pe coarda in rapel. De-a lungul ei intalnim o alternanta de zone accesibile cu zone stancoase, veritabile turnuri de piatra, si care se datoreaza eroziunii diferentiate. Creasta este alcatuita dintr-o contopire de roci dure, sisturi cristaline si granite, cu roci mai moi, cum sunt calcarele, aceasta permitand si modelarea ei diferita , mai ales pe verticala, de-a lungul erelor geologice.
       Dar acest traseu nu inseamna doar atat. Pentru cei evadati din lumea de beton cotidiana, are mult mai mult de oferit, si nu e nevoie decat de putina deschidere sufleteasca  pentru a putea primi, prin ochi si prin toti porii trupului, tainele minunate ale acestor munti. Prin ochi, caci asa frumos se vad imprejur varfuri semete precum: Buteanul,Capra,Arpasul Mic si Mare,Podragul,Buda,Museteica, Piscul Negru..ba chiar in zare si Moldoveanul, cel mai inalt dintre strajerii personificati de strabuni in povesti si basme,si asa departe ajunge privirea peste pajisti, paduri si culmi,in zari intinse, ca uiti adesea de calea temerara care te asteapta inainte. Prin pori, pentru ca asa fain se simte in palme piatra fagarasana -sist si granit rece,zdravan si aderent- si asa de  racoros si tare sufla pe piele vantul aici, ca numaindecat iti simti fiori strasnici in suflet, fiorii bucuriei si ai vietii verzi,crude si adevarate.
        Ca sa poti zice ca ai facut creasta, trebuie sa o parcurgi de doua ori. In sensuri diferite, pentru ca aspectul,relieful si dificutatile tehnice difera. Ne vom referi  aici la parcursul usor, din timpul verii (Img 01).
        Ruta cea mai usoara este de la Rasarit spre Apus,cotata 3A, cu intrarea din poteca turistica ce trece  pe la Fereastra Zmeilor (Portita Vartopelului sau Fereastra Mica a Arpasului),peste Creasta Vartopel (1B),escaladarea Urechilor de Iepure pe fetele lor estice, care sunt mai usoare,si rapelarea pe fetele vestice,iar in final iesirea in 1 -  2 rapeluri prin Portita Arpaselului(Strunga marelui V sau Fereastra Mare).
        De aici exista doua variante de retragere: prima varianta coboara spre sud pe un valcel plin de grohotis pana in poteca turistica. Desi coborarea este usor abrupta pe alocuri, si pietrele instabile o fac mai interesanta,pe timp de vara se ajunge in poteca de dedesubt cam in 20 de minute.Cea de-a doua varianta urmeaza in continuare linia puternic ascendenta a crestei pana pe varful Capra, si este destinata celor care si-au dramuit cu chibzuinta timpul si puterile.
      Ruta mai grea este in sens invers,cotata 4A, pentru ca intrarea prin Portita Arpaselului presupune,dupa ajungerea in Portita Arpaselului, escaladarea de-a lungul a 2 lungimi de coarda a unui perete inalt de circa 40 de metri, si de asemenea escaladarea Fetelor Vestice ale Urechilor de Iepure,  mai dificile decat fetele opuse,estice, pe care se rapeleaza apoi.
      Accesul este facilitat de imediata vecinatate a Transfagarasanului, situat la vest de acest sector.
www.via-aventura.ro
Img 01. Creasta Arpasel Vartopel

Creasta Vartopel-Arpasel ( August 2014)

  Intr-o seara de August 2014, urcam din partea sudica, depasind pe rand Arefu, Hidrocentrala Vidraru, Cetatea Poienari si apoi Barajul Vidraru. Drumul serpuieste cuminte de-a lungul lacului imens al Vidrarului pentru ca apoi sa se avante curajos in sus de-a lungul Vaii Caprei. Curand padurile din jur fac loc pajistilor si jnepenilor. Ora tarzie ne forteaza sa gasim cat mai repede un loc de pus corturile si aflam de la o patrula mixta de salvamontisti si  jandarmi montani ca acest lucru, mai nou, este permis numai in zonele de campare amenajate.Altfel amenzile sunt mari si daca si gura campatorului este pe masura, se aplica .
   Depasim Cabana Capra si, dupa ce asteptam trecerea unei turme numeroase de mioare, gasim la circa un kilometru mai sus,pe dreapta, zona de campare. In ciuda intunericului suntem bine primiti de baiatul care ziua vinde acolo produse traditionale.
    Instalarea corturilor este insotita de diverse povesti pitoresti ale zonei, impodobite cu faptele de vitejie ale lotrilor moderni, mandri urmasi ai vecinilor locuitorilor din Arefu("rasarit de soare"in armeana), cei care l-au scapat pe Vald Tepes de turci, Aresoaia potcovindu-i Domnitorului calul cu potcoavele invers. Acele vremuri sunt demult apuse insa, asa ca, potrivit noilor povesti de haiducie ale locurilor, odata cu lasarea Apusului, niste ilustri necunoscuti descinzand din BMW-uri negre bulgaresti, cu cauciucurile montate invers, se dovedesc foarte priceputi sa scape diversii turisti care campeaza pe Transfagarasan de bunurile care le prisosesc prin corturi si masini: bani si telefoane. Si apoi sa se faca nevazuti.
    Nu e de mirare ca nici pe Vald Tepes nu l-a prins nimeni.
   Fiind luna August noptile la munte sunt doar racoroase, asa ca se poate dormi si afara din cort, avand totusi grija la vantul ce adie constant de-a lungul vaii Caprei si cu un piolet la capatai, pentru potcovit.
  Dimineata, Fagarasul ne intampina cu o zi minunata, si albastrul cerului ne indeamna sa plecam cat mai repede spre inaltimi.
   Suntem sapte si alegem sa parcurgem creasta in sensul mai facil. Vom intra asadar in acest traseu prin Fereastra Zmeilor urmand sa iesim prin Portita Arpaselului si valcelul de dedesubt.
   Pornim din sosea spre caldarea Fundul Caprei. Mai intai cu dale de beton, marturii ale eforturilor depuse la contructia Transfagarasanului, apoi sub forma unui drum forestier si la urma ramanand o simpla carare, calea spre Fereasta Zmeilor din Portita Arpasului  se dovedeste ,la ceas de vara, un drum superb. Incet, castigam altitudine si privelistea se deschide imprejur.
   Curand urcusul devine mai anevoios. Presarata cu poze si stropi de sudoare,dupa inca un piemont, poteca lasa in dreapta cele doua refugii Salvamont si ajunge, pret de inca o sfortare, in Fereastra Zmeilor.
Aici intalnim si poteca turistica a crestei Muntilor Fagaras, marcata cu banda rosie.

www.via-aventura.ro
Bivuac pe Transfagarasan

www.via-aventura.ro
Creasta Vartopel -Arpasel

www.via-aventura.ro
Urcand spre Creasta Fagarasului
www.via-aventura.ro
Fereastra Zmeilor,Portita Arpasului si Varful Arpasul Mare
www.via-aventura.ro
Aceleasi: Fereastra Zmeilor,Portita Arpasului si Varful Arpasul Mare

     Creasta Vartopel 

  Traseul nostru incepe de aici direct in sus , pe pantele inierbate,trecand prin Cetatea Vartopel..Asadar  pentru inceput vom parcurge creasta omonima, un itinerariu pitoresc,cotat cu gradul 1B. Dupa cateva sute de metri de urcusuri pe iarba se ajunge in final, la primele lespezi.
   Desi lipsit de dificultati tehnice semnificative, parcursul care urmeaza de aici este unul aerian si haurile care se deschid generoase in laterale fac indicata legarea in coarda pentru evitarea neplacerilor.
   Curand contactul cu stanca frumoasa produce impresii de neuitat.
   Accesul spre Turnul Vartopel (2385 m alt) este impiedicat de o sa,urmata  de o urcare pe un horn inierbat si de mai multe tancuri stancoase. Ajunsi pe varf dupa un ultim urcus, segmentul urmator al traseului, Creasta Arpasel, ni se arata in splendoarea sa. Pana acolo insa muntele isi inchide portile in fata noastra si ne cere proba indemanarii: un prim rapel de pe Turnul Vartopel, de-a lungul unui horn oblic. Pentru aceasta se foloseste un spit, aflat pe partea vestica, din care se rapeleaza circa 15 metri pana in Saua Vartopel.
   Se pare ca pe fata nordica, deasupra Seii Vartopelului exista un vechi piton de care se punea coarda pentru o coborare mai scurta.
   (Din Saua Vartopel coboara spre sud un valcel pe care se poate efectua retragerea pana in poteca turistica de dedesubt(Capra-Fereastra Zmeilor), cu grija insa, intrucat trebuie coborate cateva rupturi de panta.)
   Odata terminat rapelul in Saua Vartopel, urmeaza imediat Varful Fantana, ca o ultima bucata de creasta si care ofera o cataratura frumoasa, de-a lungul unor lespezi comasate intr-o custura aeriana. Aici trebuie atentie caci muntele ne supune altei probe, cea a friabilitatii. Unele dintre lespezi, de dimensiuni generoase, se misca si este intelept sa nu fie deranjate din tihna lor.
   Poposim pe o pajiste intinsa.Varful lui Adam, marcat in capatul indepartat in mod ciudat de o mica placa de ciment din care trei fire de fier-beton impung cerul- constituite in defunctele marturii ale unei granite demult si definitiv sterse din inima tarii-.
   Privind la Nord, muntele isi lasa spre Tara Fagarasului, sub forma unei creste stancoase, o prelungire cautata de alpinisti la ceas de iarna: Muchia Albota.
    Asa  cum se intampla la munte,in timp ce intr-o parte a crestei atmosfera este clara,adesea masele de aer incarcate cu umezeala ajung sa formeze ceturi in cealalta parte, ceturi care momentan ne impresoara si urca  mult deasupra noastra,care se  involbureaza in adevarate eruptii de vapori albiciosi atotcuprinzatori pentru ca, numai cateva minute mai apoi, sa se retraga cuminti spre fundul caldarilor din care au izbucnit, dojenite parca de vantul vestitor de vreme buna..

www.via-aventura.ro
Aici incepe portiunea stancoasa a Vartopelului

www.via-aventura.ro
Pe Creasta Vartopel

www.via-aventura.ro
Privind spre Arpasuri si Moldoveanu
www.via-aventura.ro
Pregatirea rapelului (din spit) de pe Turnul Vartopel
www.via-aventura.ro
Vedere din Saua Vartopel catre Creasta Arpasel si Varfurile Capra si Vanatoarea lui Buteanu
www.via-aventura.ro
Muchia Albota,valea Arpasul Mare, Piscul Podragului si Muchia Tarata vazute din Saua Vartopel
  
Creasta Arpasel       

    Am ajuns asadar la inceputul crestei Arpasel, care debuteaza cu o  coborare oblica spre stanga,cu cincizeci de metri inainte de sarmele amintite.Ajungem intr-o mica strunga si descoperim Obeliscul(Santinela Arpaselului), un pitoresc ac de stanca ce impunge cerul.
     Potecuta ocoleste prin stanga si se opreste in fata Urechilor de Iepure, doua turnuri stancoase interesante, care in sensul parcurs de noi se escaladeaza pe fetele estice si se rapeleaza pe cele vestice.
    Urcarea pe Urechea estica (fata estica a ei) este lipsita de dificultati tehnice majore. Totusi, prima parte este reprezentata ascendent stanga,de o fata inclinata spalata, aproape neteda, care daca este uda necesita atentie sporita si moral bun. Exista trei pitoane batute: unul jos in strunga de unde se incepe escalada, acolo unde se poate monta si un friend, si inca doua in urmatorii 6 metri. Apoi escalada scade in dificultate, desi expunerea este semnificativa si, dupa alti 6-7 metri de la ultimul piton se ajunge pe culmea urechii Estice.
    Sus in dreapta, cum am urcat, sunt doua pitoane legate cu multiple cordeline, de aici se face rapel in sensul invers de parcurgere pe fata tocmai urcata de noi. Pentru punctul nostru de rapel vom merge 5 metri spre vest, intalnind un prim cablu de otel. Cei doi-trei metri ai cestuia coboara si gasim imediat pe stanga(Sud) locul de rapel spre Strunga dintre Urechi (Spintecatura Iepurelui), respectiv un lant generos ancorat de doua spituri.
    Rapelul  de circa 15 metri de pe urechea estica conduce,in josul unui perete aproape vertical , nu direct in Spintecatura, asa cum ne-am fi asteptat, ci cativa metri la sud si mai jos de aceasta, intr-un jgheab pe care il urcam apoi in sus, usor si fara dificultati,dupa recuperarea corzii.
   De-a lungul acestui perete pe care se coboara in rapel intalnim 3 spituri, utile escaladei si parcursului in sens invers.
    Ajunsi apoi in Spintecatura Iepurelui, asiguram spitul existent aici si incepem escalada Urechii urmatoare, Vestice, pe fata estica. Aceasta este o lungime scurta, sub zece metri si varianta mai usoara incepe cu o traversare stanga de cativa metri si apoi revenire in dreapta pe linia verticala. Imediat intalnim un piton de care este legat un alt cablu de otel pe langa care cataram cativa metri usori pana in varf. Aici cablul este legat de cateva pitoane care au si o za rapida pentru rapel. Nu punem insa aici coarda. La aceeasi inaltime, la 2 metri spre sud dupa o muchie se afla noul punct de rapel, un lant fixat in spituri.
    Aceste doua cabluri metalice din varfurile Urechilor de Iepure preced cu mult timp statiile de rapel cu lant existente acum si aveau rolul de a consolida intre ele pitoanele vechi de coborare. Au aparut aici dupa ce un astfel de piton a iesit cu un  neamt in timpul coborarii pe coarda, din fericire fara consecinte tragice.
    Coborarea spre vest a Acestei Urechi vestice se face din doua rapeluri.
    Cel de-al doilea punct de rapel este circa 30 de metri mai jos, un pic dreapta, si este tot un lant.
   Desi obisnuit, acest al doilea rapel are si portiuni aproape orizontale si conferind oarece dificultati la mentinerea pe linia rapelului.
   Odata recuperata coarda constatam ca Iepurele de ale carui Urechi trecuseram ne pregatise un Morcov: ceturile care ne impresurau ascundeau apropierea unei furtuni dinspre Muntenia,cu falduri de ploaie torentiala  si aceasta deja acaparase varful Piscul Negru pe care il mai si mustruluia periodic cu fulgere.
   Cu pasi grabiti dar precauti si atenti ne indreptam spre ultimul obstacol al crestei, rapelul cel lung de pe Varful Portita. Creasta urca si coboara, trece prin Saua din Mijloc, oferind portiuni accesibile pe pajistile sudice, intercalate cu doua bucati stancoase aproape drepte de cate 50 de metri, mai inguste si chiar taioase pe alocuri, sub forma unor lame ascutite orizontale. Ici-colo mai zarim batut in ele cate un piton.

www.via-aventura.ro
Urechile de Iepure

www.via-aventura.ro
Varful lui Adam

www.via-aventura.ro
Santinela Arpaselului (Obeliscul)
www.via-aventura.ro
Creasta Arpasel
www.via-aventura.ro
La baza Urechii Estice


www.via-aventura.ro
Urechea estica, fata estica


www.via-aventura.ro
Escalada urechii Estice,spre vest - sunt 3 pitoane-
 
www.via-aventura.ro
Rapelul Urechii Estice spre Vest
www.via-aventura.ro
Spit in Spintecatura Iepurelui

 
www.via-aventura.ro
Statia primului rapel de pe Urechea Vestica spre Vest

www.via-aventura.ro
Primul rapel de pe Urechea Vestica spre Vest

www.via-aventura.ro
Al doilea rapel de pe Urechea Vestica
www.via-aventura.ro
Al doilea rapel de pe Urechea Vestica
www.via-aventura.ro
Al doilea rapel de pe Urechea Vestica

Vedere de pe muchia Buteanului cu zona parcursa

www.via-aventura.ro
Privind inapoi spre Urechi
www.via-aventura.ro
In urma noastra atmosfera se inchide
www.via-aventura.ro
Spre varful Portita


Mica aventura a rapelurilor de  pe Varful Portita

    Punctul de rapel de pe Varful Portita se prezinta sub noua forma, acum obisnuita,a unui lant prins in spituri.
    Intrucat furtuna se apropie din ce in ce mai mult, primii 6 dintre noi vor cobora dintr-un rapel lung de cca 45 metri pana jos in Portita Arpaselului, folosind doua corzi sanatoase de 60 si respectiv 70 metri innodate. Pentru a avea o sansa in tragerea sforilor,ultimul coborator pe corzi,e un obicei ca eu sa fiu acesta, va efectua doua rapeluri, primul sfarsind dupa cca 20 metri intr-o regrupare intermediara, echipata cu lant, aflata sub o mica surplomba.( In dreptul ei,dar  vreo 8 metri mai la sud dupa niste muchii, exista inca o regrupare intermediara din pitoane legte cu o coarda veche.Nu stim insa starea acestora si nici inaltimea totala asa ca evitam coborarea directa din varf pe acolo)
    Tot un obicei este ca Cristi sa plece primul explorand  la vale. Trebuie determinata directia rapelului. Cum privim spre Vest, spre Varful Capra, facem rapelul circa 45 de grade spre stanga(Sud), adica ORA 10:30 daca asociem ORA 12 spre VEST( Varful Capra). Dealtfel, daca intindem ambele brate ale lanturilor din punctul de rapel, varful format de acestea indica la randul lui directia.
    Trebuie acordata toata atentia aruncarii corzilor in struga, dupa ce au fost trecute, evident, prin zaua rapida a lantului de rapel.
    Au fost cazuri aici cand, in general din cauza vantului, corzile nu au ajuns pana jos, ci au deviat si au nimerit pe diversele tancuri si proeminente ale peretelui, intepenindu-se acolo si complicand enorm situatia. Daca ele ajung corect pana jos, vor atinge valcelul in dreptul unei mici stresini de piatra sub care se pot adaposti de bolovani alpinistii care deja au coborat precum si metrii in plus ai corzilor.
    Am citit  ca si urcarea pe versantul opus si tragerea corzilor de acolo faciliteaza recuperarea acestora.
    Dar noi nu stiam asta si nici nu banuiam ce ne rezerva Iepurele din Arpasel...
    Incet si cu atentie, unul cate unul membrii echipei noastre coboara pe corzi..in timp ce tunetele devin din ce in ce mai puternice. Nori negri amenintatori intuneca zarea la Miazazi peste Varful Museteica,Varful Piscul Negru si  Valea Caprei si perdeaua albicioasa a ploii de sub acestia se apropie implacabila. O vreme furtuna da impresia ca ne va ocoli spre Vest acolo unde este Masivul Cozia- dar norii se razgandesc si acum ne este clar ca vor veni peste noi.

   Din cauza grosimii corzilor rapelurile decurg anevoios. Primii metri nu sunt suficient de inclinati pentru a ne lasa cu toata greutatea in Reversourile prin care circula sforile si fiecare dintre coboratori are parte de indicatii si incurajari din partea asistentei care formeaza in dreapta mea coada de asteptare.
   Procesul continua incet, dar sigur, cu obligatoriile verificari ale atasarii corecte pe corzi a Reversoului si dedesubt al nodului Prusik/Macard de siguranta,verificarea functionala a rapelului si abia apoi desfacerea zelbului din regrupare.
    Finalmente ultima fata, dintre cei 6 care coboara dintr-o bucata, dispare dupa stanci. Raman singur in asteptarea semnalului de "coarda libera" si incep sa dezechipez lantul de anourile si carabinierele acum de prisos.
   Nu banuiam ca rapelul meu din doua bucati urma sa fie o mica aventura.
   Il aud prin statia radio pe Cristi: "liber, poti sa cobori".
  Rasuflu usurat, pritenii mei erau acum toti in siguranta, inainte ca ploaia si trasnetele sa intervina. Ii vad departe in vale, topaind ca iepurasii pe grohotisul de sub valcel, spre poteca turistica.Sub mine ramane doar Cristi sa ma astepte.
   Potrivesc nodul corzilor mai jos, unde nu agata nici o muchie. Le bag prin Reverso si carabiniera tacane, ii infiletez siguranta si apoi fac dedesubt nodul Prusik pentru blocarea pe  sfori  daca e cazul.
  Cobor incet privind dupa lantul regruparii intermediare: este15 metri mai jos pe stanga, sub o mica surplomba. Ajung, blochez nodul Prusik, si imi pun zelbul in lantul respectiv, apoi inca o bucla pentru redundanta.
  Leg de mine coarda de care urmeaza sa trag, trec ambele corzi de deasupra printr-o carabiniera a unei bucle, astfel incat firul care urmeaza sa fie dus in sus sa nu plece de langa mine in laterala dreapta, acolo unde are verticala, si eu sa-l privesc neputincios cum il trag in sus cu vreun nod pe el.
  Apoi scot corzile din Reverso si incep sa trag tare  de firul stabilit. NIMIC. Corzile sunt blocate si refuza sa circule. Este primul raspuns si refuz  sa-l ascult. Apuc ferm cu ambele maini cat de sus pot, si efectiv ma ridic in ele, ca o tractiune. Coarda coboara 10 cm si imediat am un sentiment de satisfactie. Nu gresiseram nimic,nu se blocasera,doar frecarea este uriasa, sistemul functioneaza dar trebuie multa sudoare.
  Asta e bine, imi zic, macar muschi avem din plin, sudoarea urmeaza si ea sa apara, iar furtuna tocmai isi arunca in avans cativa stropi.
   Urmeaza inca o tractiune pe coarda. Acelasi raspuns, 10 centimetri recuperati.
   Apoi inca una si inca una. Aveam de recuperat 60 de metri de coarda. Dupa a zecea tractiune incerc sa impart 60 de metri la 10 centimetri... Dar faptul ca sistemul fuctioneaza si ca la fiecare efort depus am un mic raspuns favorabil imi pastreaza determinarea. O sa recuperez corzile astea chiar de-ar fi sa slabesc zece kilograme. In plus, este de abia sambata.
   Dupa inca zece minute de tras sudoarea spatelui incepuse sa-mi ajunga pe pulpe. Este pur si simplu incredibil cat de greu se trag. Gafai ca o locomotiva, scot aburi ca un tauras, si uneori imi zic cu voce tare: "asta chiar n-o s-o uit".
  De jos Cristi ma incurajeaza si chiar incearca sa ma ajute tragand si el de coarda in tandem cu mine.
  Degeaba, Morcovul Iepurelui din Arpasel refuza sa iasa usor.
  In continuare trag, putin cate putin. Bratele, calite in multe ore de antrenament, ma asculta incordate. Din cand in cand, cate o paraiala de-a lungul spatelui imi sugereaza ca nu-s chiar asa de multe orele de antrenament... Cu picioarele este mai dificil, incepeau sa amorteasca, pentru ca stateam atarnat in ham si dupa 20-30  de minute circulatia se poate bloca rezultand un soc ortostatic: pe scurt mori.
   Urmeaza noi sfortari. Cu o mica zmucitura nodul corzilor apare de dupa o buza de stanca. Corzile vin insa la fel de greu...
   Iau o pauza, respir, scutur bratele. Pentru stimulare, imi adresez cateva injuraturi incurajari cazone si trag din nou. Parca si corzile  vin mai usor acum sau este doar senzatia subiectiva a naufragiatului care vede tarmul in zare..
   Nu, chiar vin mai usor. 20 de centimetri la o tractiune, apoi 30. O bucurie bruta ma cuprinde.  Ehe, nu vom fi dintre aceia care au lasat corzile pe aici imi zic tragand sub mine nodul corzilor, si apoi,din vale, capatul liber trece de mine in sus.
   Cu grija recuperez toata coarda si o trec prin zaua rapida din lantul de rapel. O innod la capete, o egalizez si ma  fixez pe ea, blochez Prusikul si apoi urmeaza alte eforturi pentru ca, de la cat atarnasem in ea, carabiniera zelbului se intepenise in lantul de rapel.
   Din cateva salturi ajung in valcel, sub bolovan. Cristi stransese deja coarda cealalta, imediat cum capatul corzii atinge pamantul langa mine, de data asta am tras  incredibil de usor, incepe sa ploua  torential!

   Morcovul Iepurelui din Arpasel  iesise cu tot cu frunze si mustati.

www.via-aventura.ro
Bunul, Raul si Uratul , dupa umorul fiecaruia
www.via-aventura.ro
In jos, dar pe unde?

www.via-aventura.ro
Pe aici! Asa se vede din vale coborarea de pe Vf. Portita
www.via-aventura.ro


www.via-aventura.ro
Rapelul cel lung
www.via-aventura.ro
Mai jos am regrupat si am inceput trasul sforilor

www.via-aventura.ro
Via Aventura

-----------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------


2 comentarii:

cristian popescu spunea...

Mai e unul care n-o sa uite aventura asta.

ovijapan spunea...

Aventura si adrenalina PURA.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...