17 octombrie 2014

Vai Alpine - Valea Bucsoiului si Creasta Balaurului din Muntii Bucegi


         Desigur ca anecdota "Sabia lui Damocles" s-ar fi pierdut in negurile istoriei daca Cicero n-ar fi folosit-o in seria de scrieri Tusculanae Disputationes. Desigur ca majoritatea habar nu avem cine a fost Cicero si cum stau lucrurile cu anecdota in cauza.Ca istoria Europei si a Lumii ar fi fost alta fara Renasterea (~Umanismul)din secolul 14 si aceasta la randul ei se datoreaza in mare masura reizbucnirii vigorii romane si reinterpretarii in aceasta cheie a operelor greco-romane din Antichitate, in baza limbajului initiat de Cicero. Pana la inceputul Epocii Moderne, proza europeana era inca  divizata intre a aborda sau nu stilul din opera lasata mostenire de el (unul din neologismele atribuite acestuia fiind "humanitas")..


  Notiuni introductive:

    Ascunsa in nord estul Bucegilor, Valea Bucsoiului are, de departe, un aer neprimitor. Versanti stancosi abrupti, mai jos acoperiti cu jnepenisuri intinse, coboara vertiginos cuprinzand intre ei firul deosebit de neprimitor al vaii, si dand nastere in treimea superioara unui canion abrupt.
    Ea este cuprinsa intre masivul  Bucsoiul Mic ( cel cu Creasta Balaurului) la Sud si Bucsoiul Mare la Nord, avand astfel obarsia sub pantele inierbate ale varfului Bucsoiul Mare si sfarsind jos in Valea Glajariei.
    Inainte de a fi inghitita de paduri, Valea intalneste, in poiana Bucsoiului, Poteca turistica marcata, numita pe vremuri Take Ionescu dupa numele celui care a finantat consolidarea ei, ce duce spre Varful Bucsoiu sau cabana Malaesti.  
    Ca toate vaile de abrupt nemarcate ale Bucegilor, si aceasta vale a Bucsoiului lipseste din categoria traseelor turistice marcate. Ea poate fi parcursa doar de catre persoanele cu materiale,pregatire si experienta alpina si aceasta este contraindicata incepatorilor, ca prima vale de abrupt.   
    Caracteristica principala a vaii este friabilitatea. In ultimii doi ani( 2012-2014) multe  tone de material stancos, suplimentar fata de cel existent, au acoperit firul originar  al vaii. Ca urmare, un parcurs covarsitor se face pe grohotis si printre blocuri de stanca, de felurite dimensiuni, instabile.
    In acest context, pentru Valea Bucsoiului pe timpul verii se poate pune problema unor veritabile avalanse de pietre. Este obligatoriu de retinut ca in cazul unor averse puternice, pe firul vaii ia nastere imediat, chiar de sus, de la obarsia sa, un urias torent de apa si pietris care in 2012 s-a dovedit fatal.

Schita Vaii Bucsoiului din "Bucegii - Turism Alpinism", Em Cristea, N.Dimitriu
 Divagatia:
    Fiecare avem in copilarie cartile noastre de suflet. Unii se limiteaza la un pachet de 52, altii, mai rezistenti, termina biblioteca de acasa si apoi merg in cea municipala. Asa era acum douazeci de ani.
    Cartea "Bucegii - Turism Alpinism" a lui Emilian Cristea si N. Dimitriu,cu tot stilul ei comunist,s-a dovedit manualul nostru de utilizare al acestor munti. Si mi-a placut asa de mult ca n-as mai fi returnat-o!
    (Din pacate pe Degetul Rosu(Acele Morarului) am ajuns prea tarziu,caietul placuse deja altcuiva.)
    Acesta este si motivul pentru care la descrierea vailor de abrupt instinctiv abordez stilul inaintasilor.
    Vai voua, umili epigoni exegeti ai literaturii montane autohtone care va constituiti in adversari ai acestui stil! (Valcelul Mignon, ai?)

Cum stau lucrurile pe valea Bucsoiului vara:
-Naspa
-In special in treimea superioara numerosi bolovani uriasi stau intr-o postura instabila si pot pica in orice moment
-Ca pe orice vale de abrupt se recomanda:  semicoarda de 30 metri, bocanci care stau bine pe prizele stancii (cu varful tare), casca, pantaloni lungi, anouri (care pot fi folosite si pe post de ham).
-Daca esti in stare sa fii rege pentru o zi, este o vale foarte frumoasa.
-Timp de parcurgere vara: aprox 3 ore ( Din Poiana Bucsoiului pana in creasta)

Traseul nostru:
Urcare: Gura Diham- Poiana Izvoarelor -Poiana Bucsoiului- Valea Bucsoiului-Creasta
Coborare: Creasta balaurului-Timbal-Valea Morarului- Cabana de vanatoare-Gura Diham

 Povestea:
    Este o zi frumoasa de Octombrie 2014. Si anul asta vorba inaintasilor se dovedeste inteleapta: sfarsiturile de saptamana de Brumarel sunt insorite,calde  si colorate.
    Urcam din Gura Diham prin Poiana Izvoarelor si Pichetul Rosu. Urmam poteca spre Malaesti si la ora Amiezii suntem in Poiana Bucsoiului.       
    Aici parasim poteca turistica marcata si patrundem pe  firul vaii care  incepe sa urce domol. Ruta noastra serpuieste printre bolovani ciclopici, candva probabil varfurile unor saritori,acoperite de multi ani  cu material de eroziune. Vechi sageti de vopsea rosie pictate de batrani ne insotesc pasii.
    Curand trecem primele doua saritori, prin dreapta. Usor, inclinarea creste si ajungem la confluenta cu valcelul Portitelor. Acesta brazdeaza versantul  din stanga, cel  al Bucsoiului Mic, iar mai sus se ramifica spre creste mai intai cu Valcelul Grohotisului si apoi cu un alt valcel denumit Valcelul Mignon si care rimeaza in mod hermeneutic cu Bupropion.
    Valea  noastra se inchide cu un horn stancos de cca 30 de metri inaltime, si care se evita prin partea stanga pe o rampa de pamant, iarba si brusturet. Nu am incercat escalada directa a hornului pentru ca este blocata in partea finala de o iesire verticala in pamant si ierburi.
    Urmeaza inca trei saritori mai notabile, dar obisnuite,ele urcandu-se diagonal stanga. In special cea de-a treia poate lasa amintiri frumoase sau dureroase, in functie de cat de aderenti avem bocancii,daca se escaladeaza direct hornul de 4-5 metri care o brazdeaza, si pe care eu personal am simtit o cataratura frumoasa.
    "Esti atat de norocos cu atata putere, maretie si multi supusi credinciosi in jurul tau, o, Marite Rege" si-a lingusit Damocles stapanul, pe tiranul Siracuzei, Dionisos al II-lea,rugandu-se sa fie si el Rege pentru o zi...
    Datorita erorii de perspectiva, Furcile dinspre creasta par foarte aproape, chiar deasupra urmatorului punct notabil al urcusului nostru, Turnul cu Jnepeni, o aparitie de neconfundat.
     Depasim acest Turn si saritoarea de sub el, diagonal stanga ca de obicei,si valea capata aspect de canion veritabil. Din pacate pamantul, grohotisul instabil si blocurile masive de piatra care se misca cu usurinta cand sunt atinse, umbresc frumusetile vaii si se constituie in pericole serioase. Uneori linistea canionului este tulburata de cate o piatra care vine din peretii de deasupra.
    Deasupra tronului atarna de un fir de par si cu varful in jos cea mai ascutita sabie Victorinox din Siracuza, in timp ce Damocles era poftit de sugubatul rege sa ia loc si se se bucure din plin pentru o zi de frumusetile vietii regale...
     Dupa cateva sute de metri de lupta cu rocile miscatoare canionul se largeste, de fapt se bifurca multumita unui piemont care se ridica indraznet chiar pe mijlocul sau. Ambele variante sunt practicabile, Cosmin, mai indraznet, prefera varianta din stanga. Noi urmam firul din dreapta, care are pe el doua saritori. Prima, dupa cativa bolovani maricei, sfarseste cu o portiune de vreo 3-4 metri care se escaladeaza fara dificultati prin stanga, cu grija totusi la iesirea pe platforma inclinata  de sus, plina de blovani si grohotis. Douazeci de metri mai sus urmeaza saritoarea secunda, in fapt o treapta de 2-3 metri de bolovani verzi, friabili si plini de licheni. Preferam abordarea ei prin stanga pe variante care cer o escalada mai pretentioasa si usor expusa, eventual folosirea corzii pentru coechipieri, mai ales daca roca este umeda.
     Din nou valea se largeste, fiind traversata de Braul de Sus, care uneste Creasta Balaurului cu partea nord-estica a Bucsoiului si care este strabatut de potecute si urme de capre negre.
     De aici, deasupra noastra, se ridica turnurile si peretii finali ai Bucsoiului, brazdati de trei fire cu aspect de horn.
     Noi ne pregatim pentru segmetul ultim: Canionul  din stanga. Poate fi recunoscut usor multumita unei uriase lespezi suspendate mai sus intre peretii sai.
    Privind-o, incep sa empatizez  initiatic cu Damocles iar concluzia lui Cicero:
 „Oare nu a arătat Dionisos suficient de limpede că o persoană asupra căreia teama plutește oricând, nu poate fi fericită?”   se potriveste aici ca lespedea-n perete.

    Traseul nostru continua si trece pe sub ea, nu inainte de a urca vreo suta de metri firul vaii pe aceleasi grohotis instabil,marcat in special aici de bolovani sensibili.. Este de mentionat o ultima saritoare de 2 metri, ca un prag, care se urca prin stanga, si care ne scoate drept  sub aceasta uriasa "Piatra Filosofala" incastrata intre peretii hornului  prin cine stie ce ghidusie a naturii.
  
    Din pacate aici Muntele ne reaminteste ca este un parinte neiertator caci descoperim , ingropati mai mult de trei sferturi in pietris, doi rucsaci deteriorati ai celor care au avut de suferit in urma viiturii din 2012,aici unde probabil se adapostisera de ploaie sub lespedea de deasupra.Valea continua in sus pana pe pasunea de sub varful Bucsoiu inca vreo suta de metri si este incredibil cum in asa mica distanta s-a putut concretiza un asemenea suvoi de apa.
    Inainte  de a iesi pe pantele inierbate ale Bucsoiului, urmeaza cireasa de pe tort: la zece metri mai sus de piatra incastrata trebuie sa depasim o alta lespede masiva, intepenita cu niste puncte de contact foarte mici intre peretii vaii. urcam pe versantul stang, apoi traversam chiar pe bolovan cu grija sa  nu rupem firul de par...Din fericire acesta tine, dar este evident ca o va lua la vale cu prima ocazie. 
    Odata exersati pasii de vals peste acest ultim obstacol valea incepe sa se largeasca si curand iesim pe culme, exact acolo unde, din stanga noastra vine poteca de pe Creasta Balaurului.
    Aici, pentru ca  asa procedeaza marii alpinisti, ne-am delasat stoic unei "picoteci" in grup, coplesiti de merindele carate in desagi si de soarele de octombrie sublim de prietenos.
    Am dezbatut monosilabiceste variantele de coborare: pe Valea Morarului, pe Valea Cerbului,pe Bucsoiu sau pe la Malaesti, si le-am ales pe toate: influentati de aparitia dezinvolta a generatiei tinere care tocmai urcase pe   Creasta Balaurului, decidem sa coboram pe acolo.
    Adica pe aici, caci Creasta incepe chiar de sub fundurile noastre.
    Dorind sa completeze manualul de utilizare al Pietrei Filozofale, "Magnum Opus", alchimistul renascentist Michael Maier in lucrarea "Atalanta Fugiens" face o alegorie si aminteste  de aventurile nu tocmai inteleptului rege Dionisos, care naufragiase misterios  in golful Corintului si abia se salvase de la inec prin eforturi proprii deosebite..
    Se pare ca,de nervi, Damocles scosese dopul corabiei regale. Case closed!
Poiana si Valea Bucsoiului
Primii pasi pe vale
Bolovani ciclopici. Cica pici.
In stanga se vede Valcelul Portitelor
Cea mai inalta sariotoare de pe vale, driblata prin dreapta. Exact. Cealalta dreapta.
Toate saritorile de pe vale sunt de stanga.
Aici am escaladat hornuletul din mijloc si e frumos tare
Turnul cu jnepeni
Turnul cu Jnepeni
Saritoarea de sub Turnul cu jnepeni
Intrarea in canion. Tot cu o saritoare de stanga
Turnul cu jnepeni
Cum se numeste turnul ala cu jnepeni de mai jos?
Bucsoiu Rock Trip
Carol Robert de Anjou si  Canionul din valea Bucsoiului, o poveste simpla:
Sfetnicul regelui ungur ( cel  care l-a  si sfatuit sa-l  atace pe Basarab I,razboi finalizat cu Festivalul Rock de la Posada,in 1330)  se numea Dionisios!
Adăugaţi o legendă. Am adaugat-o mai sus.
Aici noi am urcat si prin stanga, si prin dreapta.
Prin dreapta.
Ocolirea saritorii cu bolovani verzi si friabili.
Turnurile si peretii finali

Aici este Braul de Sus.  Urmam hornul din stanga

Nu misca nimeni!

Pana la lespede toti bolovanii se misca


Bine ca am casca!

Ultima bucatica din vale
Pe pajistile bucsoiului soarele si privelistea ne-au coplesit. Morarul, Varful Omu, costila si muntii  Garbova.

Creasta Balaurului (Bucsoiul Mic)

     Parcursul crestei Balaurului este unul foarte pitoresc si, pentru ca se face aproape in totalitate pe iarba,prin ceva jnepeni  si sus pe pasuni inclinate si expuse, este recomandabil la urcare.
   La coborare trebuie acordata atentie potecii care uneori se pierde pe pantele ineirbate precum si expunerii semnificative pe anumite portiuni.

Debutul coborarii Bucsoiului Mic.
O portiune mai friabila.

Uite, pe acolo am urcat noi!
 
Test de vedere: Daca va concentrati bine privirea, dupa cinci minute veti observa  niste munti


Poteca urmeaza creasta in zonele accesibile, iar pe cele abrupte le ocoleste pe dedesubt  pe partea cu Valea Morarului


Un colt ocolit

Privind inapoi spre Bucsoi
Un alt colt ocolit. Masivele Postavaru si Piatra Mare in zare
De aici poteca urmeaza cu precadere fata nordica, cea dinspre Valea Bucsoiului


Coltii Morarului
Coborarea de "La Balaur" spre Timbal si firul Vaii Morarului
Poienita de  jos este culmea Timbalului, un turn stancos care se ridica semet in mijlocul amfiteatrului Morarului, din acest motiv de pe el se poate auzi un ecou frumos, daca va apuca coimaneala pe acolo

Sapte Balauri

Un comentariu:

andreiplimbarici spunea...

Superb traseul, pozele si povestirea! Sper ca la sfarsit de oct. vremea sa ramana buna pt. a ma plimba si eu putin pe aceasta vale frumoasa.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...