MTB - Ocolul Fagarasului in 6 zile si 365 de km pe bicicleta- Mai 2010

Dragi pitici, bine v-ati regasit cu piticii mei de pe creer la o noua editie a emisiunii
"Aventurile Indianului Talpa Iute".

Booon. In aceasta seara vom povesti la gura semineului din wigwam despre Ocolul Fagarasului in sase zile, pe bicicleta.

Se va pleca din Zarnesti, vom trece prin Tara Fagarasului, pe valea Oltului pana la Caineni acolo unde vom intra pe versantul sudic al Fagarasilor, apoi Salatrucu, Barajul de la Vidraru, Campulung, Cheile Dambovicioarei, Sirnea si finalmente Zarnesti.
Intrucat eram in bulan,
cea mai semnificativa pregatire a Indianului Talpa Iute, pentru aceasta tura, a fost schimbarea numelui in Indianul Spitza Iute.
Cu aceasta motivatie in suflet, El Chupacabra am purces la pregatirea bicicletei:
I-am pus in roti solutie polimerica impotriva penelor nedorite (alea dorite le doresc oricum altora), i-am montat aparatori (s-au dovedit esentiale), i-am uns toate rotitele , pinioanele, lantul (pe principiul: o ungi bine> merge struna), si a mers, si foarte important, i-am montat un portbagaj intrucat nu vroiam sa car bagajul in spate.
Cum toate aceste pregatiri au fost incredibil de nimerite, Le Cochon m-am gandit un moment sa devin Indianul Incredibil de Intelept Spitza Iute, dar era prea de tot..
Urma sa fim cinci in Tur( de la dreapta la stanga):
Mircea, Teo,Bogdan, Cip si, ala uratul sunt Eu, El Guapo.

Contrar zvonurilor invidioase, sfoara aceea lunga cat o zi de sex, nu este siretul de la izmenele Indianului, fiilor, ci o foloseam la legat rucsacul pe portbagaj.
Chiar, ce idee buna asta cu siretul la izmene..

In seara de dinaintea plecarii ne-am intalnit si am pus la punct ultimele detalii: etape, cazari, scaderea pensiilor,cum ajungem in Zarnesti,Boc prapadeste tara, uite ca pe harta drumul ala nu e figurat, eu imi car rucsacul pe portbagaj, care mai bagi o bere, Boc prapadeste tara, etc.

Prima zi

Ne-am reunit in Zarnesti, pe o vreme ploioasa, asa cum Indianului ii place la nebunie, iar unelor domnisoare nu.
Dar nu au avut ce face :D
Pregatirile, pozate de Teo:

Cei cinci suntem de fapt sase, a venit din Brasov si Marius. Are atasata de bicicleta o super remorca, facuta de el, e foarte misto si practica. Va merge cu noi astazi pana In Sambata, duminca se intoarce in Brasov.
Faptul ca desi nu poate sa vina in tot Turul, a venit atat cat a avut timp este un exemplu admirabil,piticilor, despre ceea ce inseamna dragostea de tara si de bitza, pe care va voi sili sa-l urmati.
Eheei fiilor, sa tot fi fost ceasurile 11 ale zilei cand in sfarsit ne-am urnit.
Mai zabovisem sa imi leg rucsacul pe portbagajul bitzei, asa ca am plecat ultimul.
Ideea cu portbagajul a fost foarte buna, ceilalti isi duc rucsacii in spate, fapt care in ultimele zile ale turului se va cunoaste fix intre buci.
Ploaia marunta nu ma deranjeaza, regret doar ca nu mi-am pus in buzunarele de pe spate ale tricoului de Indian Spitza Iute, langa batoanele de Romtricolor si baxul de bere, si doua plicuri de sampon.
DIn Zarnesti o zbughiram asadar spre Poiana Marului.
Asa cum meritam, drumul incepe cu un urcus si ceva vant din fatza.
Apoi ii ardem o coborare ca in povesti spre Sinca Noua.
Povestile devin basme caci ploaia marunta se inteteste si deja regretam ca nu mi-am luat si labele de scafandru.
Observand ca este pe cale sa naufragieze, El Robinson Indianul m-am oprit si mi-am montat pe batrana-mi cocoasa pelerina de ploaie.
Cu aceasta ocazie mi-am schimbat, pana la Bucium, si numele din buletin in Coana Mitza Indianista, aratam fix ca o baba psihopata in pelerina aia si pe bitza.
AJunsi in Bucium, ne oprim la monumentul ridicat eforturilor noastre eroice pedaland pe coclaurii Patriei:
Confuzia se risipeste repede, este ridicat eroilor care au luptat pentru tara asta, pentru ca noi sa putem pedala ca prostii prin ploaie, si pentru ca altii sa poata taia ca smecherii din pensii.
Cred ca monumentul nostru mai are de asteptat.
Si iata-l in toata splendoarea lui pe Zmeul Cel Rau si calul sau marca Scott, batran dar atat de credincios Masterului, since 2002:
Se remarca imediat atitudinea elevata, rafinamentul, stilul inconfundabil si personalitatea puternica, deplina determinare in atingerea scopului propus, chiar cu pretul unei pene de cauciuc, si darzenia.
Pe care bicicleta le degaja.
Cat despre El Chupacabra, satul de ifosele murgului sau, am ars-o-n pedale pana la urmatoarea oprire, la Doina, acolo unde ne asteptau Mircea, Teo si Marius.
Astia o luasera inainte si prinsesera grosul ploii de aratau acum ca niste sfinti, adica spalati complet de pacate:))
Nu am mai stat pe ganduri si ne-am alaturat lor in incercarea de a devoara Pranzul Cel de Taina, asternut de Doina: Sunca, branza, cascaval, ceapa..


Si multa tuicaaaaaaaaaaaaaa :P:P:P
Din care, asa cum se vede in poza, am sifonat ca o Coana Mitza ce inca eram in buletin.
A fost delicioasa, ca si pranzul, asa ca am prins puteri sporite.
Ce sa va mai aburesc, eram Mach2.
Si da-i si lupta,Indianule, cu tzuica, deh, asa e cand pleci la drum numa cu domnisoare care beau apa cu lamaie:
Rezultatul?
HAC! Nu ma poza ca ametesc!

Si o poza la plecare:

Noroc ca metabolismul mi-a descompus repede alcoolul ca altfel plecam de acolo pe trei roti.
A fost soare cat am stat in casa. Cand am plecat, a inceput iar ploaia. :D
A urmat o bucata frumoasa de pedalare prin ploaie spre Sambata de Sus.
In ciuda vremii, ne simtim excelent, si cantam chestii de genul " poate daca ploaia s-ar opri..".



Etapa a luat sfarsit dupa 74 de kilometri, la Complexul Sambata, acolo unde, dupa un urcus delicios, am ajuns primul, desi nu ma interesa asta. Cred ca bulanul era de vina, deh, cine m-a pus sa ma rebrenduiesc in "SPitza Iute"..
Ne-am cazat in niste camarutze si apoi am vizitat toate nuntile din Complexul Turistic Socialist Sambata, in incercarea de a manca si noi undeva. Aproape imposibil, se pare ca am nimerit weekendul in care toata lumea se marita. O sa revenim si la toamna, la divortzuri.
Dupa o cina bizara a urmat o bauta in camarutzele noastre, si apoi un somn binemeritat.

A doua zi

De cu seara, meteorologul de serviciu ne informase telefonic ca vremea se va inbunatati. Mii de multumiri, Piticule!
Cu setea de a pedala in suflet, ne pregatiram noi de drum, cinci zmei paralei:
Intr-adevar, nu ploua! Am urmat drumurile forestiere spre Cartisoara. In ciuda temerilor, nu au fost pline de noroi, asa cum ne temeam. Erau baltoace dar aparatorile si-au facut cu prisosinta datoria.


Aici decidem s-o ardem direct spre Cartisoara, de frica noroiului:
Niste nenorociti, Doamna!



Traiasca berzele:
Dupa indicatoarele astea,jungem la asfaltul Transfagarasanului, in Cartisoara.
Odata intrat pe Transfagarasan, Indianul a rezistat cu greu sa nu faca stanga spre Balea Lac.
Si as fi facut, asa cum isi promisese, dar zapada nu se topise de pe sosea, mai sus de Balea Cascada, asa ca ar fi trebuit sa devin Indianul Doage Iuti.
Ei bine, imi lipsea o doaga.

Pe cale de consecinta, ne-am oprit la iesirea din Cartisoara sa mancam.
Apoi facem stanga in directia Sibiului, spre Avrig:
Drumul E68 este recent modernizat si are un metru de asfalt lasat la exterior, ideal pentru mersul cu bicicleta:
Singurele probleme sunt in localitati unde benzile de circulatie sunt extrem de inguste, ne intrebam retoric cum trec tirurile pe acolo.
O scurta pauza:
Iata-l si pe Tac-tu Mare, care de fiecare data cand il pozez, zambeste fericit:

Pe soseaua E68 am pedalat tare, chiar si cu 40 km/h ca sa iesim mai repede pe varianta spre Avrig.
Acolo,Vf. Negoiul ne facea cu ochiul in zare:
In Avrig, dupa o pauza la umbra, fiindca acum deja era prea mult soare, ne-am pornit spre Olt.
La iesirea din localitate, am batut campii ca sa pozam Fagarasii.
Si cam asta a iesit, ceea ce va doresc si voua: