Ti-e frica de ursi?

Ti-e frica de ursi?
In muntii astia sunt spaime premult mai mari decat ursii...
In bezna firii, vazutelor si nevazutelor,
Ce bantuie taria noptii si a zilei ,
A serii si a diminetii.
In bobii rouai li se arata
Acelora ce stiu citi,
In luciul stelelor si-al stancii,
De mai apuci noi zori de zi.
In lucruri rare ce cuprind nebanuite intelesuri,
Acolo cei ce stiu ceti
Vor regasi noi universuri.
De moarte n-au amu se teme
Doar cei ce vii inca mai sunt,
Ci toate cele ce au fost vreodata
Subtire umbra pre pamant.
De dimineata pana seara, din noapte pana-n zori de zi,
Din linistea de pretutindeni
Primejdii noi vor rasari.
Nu tremura, nu-ti face cruce,
Ingeri din cer nu vor veni
Povara spaimelor din munte
E tot ceea ce vei primi.
Din colti de piatra te miros,
Cu negre nari de stanca uda,
Din codrul tare-ntunecos,
Primejdia da sa te-ajunga
Si tremuri,simti ca te imbraca
De pretutindeni o durere
O umbra mare, patimasa
Ce vrea sa-ti fie azi camasa
Pe munti, prin vai, prin padine inchise
De pretutindeni se arata
Aburul celor care sunt
Acum doar lut si apa
Trezeste-te acum, straine,
Mergi inapoi, fa cale-ntoarsa,
Lasa-ti desaga in poiana
Si fugi la vale,fugi acasa
Vin duhuri, vin dihanii negre
De se-nspaimanta si ursanii,
Vin spaimele din intuneric
De care nu mai scapi apoi cu anii
Vin ochii care dau vedenii
Vin gurile cu spume albe
De vrei sa stai, sa le infunti
De vrei in calea lor sa-ti pui
Si sufletul si viata
Scapa-ti o floare alba repede in san,
Si uita-te curat in fata.
Si de-oi fi fara de pacat
Nu te-or cunoaste mortii
Om simplu care astazi ai aflat
Puterea lor, puterea sortii.
Asa ca spaima de jivine
Las-o copiilor si cata
Sa nu trezesti pe mai departe
Urgia cea inalta.