2009 Aug > Creasta Fagarasului

Creasta Fagarasului, 25-29 Aug 2009

Eheeei dragii Mosului, se facea ca era vara lui 2009 si pe Indianul Talpa Iute il manca in.. ati ghicit, si acolo, dar si in talpa..
Potrivit traditiei stramosesti am decis sa imi indrept mocasinii pentru a nustiu-cata-oara spre inaltimile codalbe fagarasene.
De obicei mergeam din Suru pana in Plaiul foii si eventual si ceva ture prin Crai. De data asta am scurtat-o din Barcaciu pana in Sambata..
In acea memorabila zi de August, mi-am luat traista in schinare si am purces la drum. Nici nu ma urcai bine din Ploiesti ca hop, jos la Brasov de unde nu aveam nici un tren pana in Avrig, asa ca luai un microbuz, doua. Nu radeti ca si voi ati fi facut la fel.
SI uite-asa, dragii mosului,
Indianul ajunse in frumoasa urbe Avrig pe la ceasurie 3 ale amiezii. Sa nu-ti vina toti piticii pe creer sa dai slobod cuiului de grenada?
ba da..
Insa voiosia pe care mi-o inspirau crestele Fagarasului, ma facu sa zburd pe drumul spre Cabana Poiana Neamtului acolo de unde intr-un ceas jumatate( daca esti din stirpea Talpa Iute) sau in mai multe ceasuri( daca nu esti) ajungi la Cabana Barcaciu.
Nu apucai bine sa ies din Avrig ca sunt atacat de cavalerie! DIn fericire insa, pe capra carutei nu statea Degeneralul Custer ci Nea Vasile, un localnic partizan in ascuns al indienilor, care ma invita alaturea-i pe capra. Cum o invitatie pe capra nu se refuza, merseram pret de 5 kilometri pana in Ograzi(din cei 14pana la Poiana Neamtului) zona de gradini si casute de langa Avrig.
In continuare am continuat continuand pedestru pana la ramificatia cu valea Jibrii.

Daca nu vedeti cu lupa ce scrie pe sagetile mici, sa va traduca ochiul meu de vulturoi:
Inapoi( Avrig) 10 km
Inainte(Barcaciu) 3H30
La vederea acestor indicatoare avui o reactie mictionanta pe care nu mi-am putut-o reprima. Eee, nu fusei singurul caci imediat langa mine opri o dubitza al carui sofer,cu tenul masliniu, se dadu iute jos, veni langa mine si ne mictionaram impreuna. Sa fi fost de la copac.. de la vopseaua indicatoarelor.. inca se mai fac cercetari.
Ideea e ca si asta mergea spre Poiana Neamtului, deci m-am urcat in duba.
Aici , surpriza! plin de fratii soferului masliniu,culegatori de mere care se duceau sus, la cules ce afine. Ma simteam ca un Indian printre Indieni..
Bine ca nu sunt vreun Jackie Chan, ca dadeam de toata Dinastia Ming.
Asa ca ne puseram pe bancuri de se zgaltzaia duba de ras.
La Poiana Neamtului ne despartiram urmand sa ne regasim sus la Barcaciu, unde ii asteptau niste anexe.
Sa tot fi fost Ceasurile 18:30 trecute fix cand Indianul parasi drumul forestier, acolo unde un indicator dezinformator indica 1h45 pana la Cabana si traversa firul apei.
Talpa Iute a mocasinilor si-a facut efectul si la ora 20 iata ce vedea ochiul maro indianic:




























Dupa o cina copioasa, in aer liber, Indianul am hotarat sa montez wigwamul ceva mai jos de cabana, langa cortul unor polonezi. Sa nu va ganditi insa ca Leo Indiann avea la el un cort obisnuit sau vreun wigwam banal de piele ci o ditamai coliba alcatuita dintr-un celofan urias , o cordelina si betele de trekking.
Iata ce a iesit:
A fost o noapte minunata asigurata desigur de acoperisul transparent prin care am putut admira toata Galaxia lu Peste, ba chiar si Marele Spirit, ori de cate ori cate o rafala de vant mai tare imi fosnea plasticul.
Una peste alta , de dimineatza ma astepta un cer senin, o vreme ideala pentru mers pe munte,asa ca am purces la strangerea bivuacului.
AM plecat de la Barcaciu pe la ora 9.


De aici , in fix o ora, urmand poteca in sus, Catre Varful Scara, dribland cativa culegatori de afine si eliberandu-ma de stressul orasului, am iesit la lumina pe platoul de unde incepe urcusul spre Varf. Acum ceva vreme o patiseram aici, de 1 DEcembrie 2008, cand prinsesem un vant ce l-a ventilat pe Indian si-n Corpul Astral.
Varful Scara si drumul catre el, pe care l-am fentat prin stanga, adica am coborat in caldarea din stanga si apoi in urcus usor am iesit mai intai in poteca creuce albastra care venea din vale de la Cabana Negoiu si apoi, in circa 100 de metri , am fost in creasta, aproape de Refugiul Scara.unde am intalnit traseul ce parcurge culmea Fagarasilor.

Iata si zona caldaraii traversate:
In septembrie 2008 in zona asta am pus cortul.
Cam asa se vedea Negoiul. Ora 10:50.
Refugiul Scara:
De aici am pornit pe creasta spre Est, ca de obicei. Dupa cateva varfulete, se vedea coborarea si apoi urcusul (trasat aproximativ in poza)spre varful Serbota cel de dupa care incepe Custura Saratii:
Desi nu este aproape, pare, asa ca Indianul s-a lasat furat de miraj si in mai putin de o ora de la Refugiul Scara eram pe Varful Serbota(ora12:15), numai bine sa va arat poze cu ceea ce urma:
Custura Saratii ( o creasta ingusta si expusa):


Pentru un Indian antrenat , si in conditii meteo bune , parcurgerea Custurii nu ridica probleme deosebite, mai ales ca in zonele delicate( 3 la numar) au fost montate cabluri. Ma gandesc cu nostalgie la anii trecuti cand nu erau cabluri si nenumarati turisti isi pierdeau aici cel putin rucsacii.Acum, de cand cu cablurile astea, ai naibii scapa. Totusi traseul este obositor, mai ales in conditiile unor rucsaci de creasta( adica grei) si necesita atentie absolut la fiecare pas.
O zona cu cablu, inainte de coborare:
SI dupa coborare: (trebuie sa fii lung in craci sau tare in oo> eu m-am codit nitel ca nu ma hotaram de care din atributii sa uzez :D). Oricum, e mult mai neinteresant decat in anii trecuti cand nu aveam cabluri aici:(( :

In continuare pe Custura Saratii:

>:)
Se mai strica si vremea un pic:

>:)
Indianul in elementul lui:
>:) Vremea redevenise ok, se vede INAPOI Custura si vf Serbota, de unde am venit:
La ora 14:30 ajung lin Saua Lui Mihai(adica a mea , bai!) intersectia cu traseul dinspre Cabana Negoiul si spre vf. Negoiul si apoi Refugiul Caltzun, tinta mea pe ziua de azi(poza este facuta spre vest, cu zona de unde am venit):

Desi de aici Vf Negoiul pare departe, in 30 de minute se ajunge pe el. Ceea ce Indianul nu ezita sa faca.Era ora 15. Iata poza cu bucata de traseu de la Saua Lui Mihai pana pe Varf:
Mai la stanga,in urma, se vad varful Serbota si Custura Saratii,vf Scara, CIortea si Suru:
SI traseul de pana acum:
De pe Negoiul de vede si tinta pe ziua de azi, Refugiul Caltun, pe marginea lacului care i-a dat numele:
>:)
Mai erau si altii, majoritatea Fetze palide, de prin alte lumi:

In continuare, Indianul s-a decis sa savureze traditionala coborare prin Strunga Dracului.Se mai poate cobora spre Lacul Caltun si prin Strunga Doamnei, da arat eu a Doamna??
Intrarea in Strunga Dracului:

Strunga Dracului, o strunga sado maso, adica plina de lanturi:

>:) Si cu Lacul Caltun in fundal:

>:)
>:)
>:)
>:)Iesirea din Strunga:
SI cam asta a fost Strunga Dracului, un loc unde m-am simtit ca acasa. De ce oare?
Este ora 15:45.
Indianul Talpa Iute urmeaza sa ajunga la Refugiul Caltun. Pe drum mai pescuiesc si trei polonezi:

Miliarde de poze cu Refugiul:
>:)

>:)
>:)
>:)
Indianul debarca. Este ora 16:30.
Interiorul refugiului:
Poate parea naspa insa acum 21 de ani cand am dormit aici prima data iar afara batea un vant si era o lapovitza groaznica, celor 35 de suflete refugiate aici din corturile vecine nu li s-a parut deloc asa:))
Iata si cui trebuie multumit:
A urmat o cina copioasa(ureche de veverita, ochi de melc, coarne de viezure), o soializare interesanta cu polonezii si apoi un binemeritat somn in sacul indianic pufos, cu fulgi de vulpe.
Dimineata o vreme superba il astepta pe Indian imbiindu-l la drum, ceea ce nici nu a ezitat sa faca.
Ora 9:35.
Cam tarziu, insa cum astazi nu trebuia sa ajung decat pana cel mult dupa Vf. Moldoveanu, la Ref. VIstea Mare, nu aveam motive sa plec mai repede, adica ma trecea o lene galactica.

Pe curand, refugiu drag :))
Urmeaza urcusul pe varful Laitel:
La ora 10:45 eram pe varf.
O ultima privire inapoi:
Si traseul in continuare, pe sub Vf. Laita si apoi ocolind Turnul Paltinului:
Pana la ramificatia spre Balea Lac, poteca are cateva portiuni cu cabluri, primele doua imediat dupa coborarea de pe vf. Laitel si celelalte inainte de Turnul Paltinului, utile mai ales cand este ud.
La ora 12:20 Indianul ajunse la acea prima ramificatie spre Balea Lac.
Traseul parcurs pana aici:

Spre nord, caldarea Balei:
Traseul in continuare:
In stanga este Vf Vanatoarea Lui Buteanu, echivalentul mioritic al Indianului, in fundal se vede silueta inconfundabila a duetului VIstea Mare Moldoveanu.
La ora 13:20 ajungem deasupra Lacului Capra. Si privelistea mai departe:
O schita a traseului in continuare:

Prima zona punctata:
Coborarea cu tot cu polonezi:
>:)
Si o pozulica asa cum ii place Indianului, ca-n Muntii Stancosi, pacat ca e nitel neclara:


Traseul parcurs pana acum:
E greu sa fii poloneza in Muntii Fagaras:
Dar atat de bine sa fii Talpa Iute :D
Aglomeratie mare in Fereastra Zmeilor. Ora 4:31.
Fereastra Zmeilor reloaded:

Urmeaza La Trei Pasi De Moarte, un loc sublim :))
E greu sa fii poloneza in Muntii Fagaras, reloaded:
O privire inapoi:
E foarte greu sa fii poloneza in Muntii Fagaras:

Pe Culmile Fericirii:
Si pe Culmile DIsperarii, buhahahahaaa:

Ora 17:33.
Monumentul Nerlinger:

Pentru unii muma, pentru altii ciuma :))
Urmeaza urcusul pe Arpasu Mare

si apoi coborarea la Lacul Podul Giurgiului, unde vom campa:
o parte din traseul de maine:
Eheei dragii Mosului, si a venit vremea ca Indianul sa-si stabileasca batranu-i Wigwam pe malul Lacului Podul Giurgului.
Dupa o ora de munci grele, adica de adunat si cladit cu bolovani, si dupa ce polonezii m-au intrebat :"Mihai, are you building an atomic shelter?", a iesit cam asa:

Apoi asa:
Si in final iata stilul de campare al unui Talpa Iute adevarat:))

Desi era destul de rece, am stat la masa in niste egari scurti, in schimb am avut doua polare pe mine. Primusurile si-au facut treaba cu prisosinta cat timp noi ne-am conversat intr-o engleza de creasta. Indianul le mai rupea si pe ruseste, asa ca intelegeam si ce mai vorbeau intre ei lesii astia trei, dar nu le-am zis :D
Ei isi pusesera cortul in zece minute si deja mancasera de doua ori cat timp eu mi-am facut wigwamul atomic.
E greu sa fii indian cu wigwam la ceas de seara :D
Abia astept sa repet figura asta, mai ales ca in ciuda catorva averse, totul a fost perfect, am dormit excelent. M-am trezit doar de doua ori, numa bine sa vad prin acoperisul transparent si stelele printre norii grabiti.

28 August.
Ora 8:50. Odihnit si in bulan, Indianul pleaca in tromba spre Moldoveanu si apoi Sambata.
Mi-am luat ramas bun de la alde Sobiesky:

Cum cand nu are ce face, Indianul isi face singur de lucru, datorita frigului de aseara, cand Indianul a stat in cracii goi, am genunchii varza, ma dor la fiecare pas.
Sa va fie invatatura , fiiilor, sa va tineti curu' dar mai ales balamalele la caldura ziua si de cu seara, ca altfel la rasaritul soarelui o sa vedeti indieni verzi pe pereti de durere-n oase.
Cu toate acestea, zestrea genetica Talpa Iute nu ma iarta si, in 19 minute, ajungeam in Fereastra Podragului.
Cabana Podragu:
Urmeaza ceva frumos, in ciuda vremii:
Traseul pana pe Vistea Mare, pe langa Ucea Mare si Ucisoara:

Ora 10:35. Incepe urcusul pe Vistea Mare.

De-a coasta, in partea cealalta a Versantului , se vede refugiul Vistea Mare:


Ora 11:15. Alomeratie pe Vistea Mare:
Sageti dezinformatoare:
Varful Moldoveanu, in nori:
Urmeaza coborarea pana la Refugiu si apoi lungul drum spre Curmatura Zarnei, asa cum imi propusesem. Indianul nu stia insa ca balamalele-i isi propusesera altceva:

In dreapta, spre sud-est, Valea Rea:

Spre nord, Valea Vistea Mare:
Ramificatia spre orasul Victoria. VIctoria cui?
Si traseul de urmat pentru Indian:
Ora 11:51. refugiul Vistea Mare:
>:)
Interiorul:
Le Indian:
Incepe sa ploua. Cum indianul nu este de zahar, nu se topeste, asa ca isi continua drumul impasibil. refugiul ramane in urma:
Iubesc crestele fagarasene:
Urmeaza asa:
Ora 15:35.Fereastra Mare a Sambetei. Ploua mocaneste de cand am trecut de Vistea.
Pana aici nu am intalnit pe nimeni, ceea ce m-a facut foarte fericit. De aici in vreo 2-3 ore ajungeam la Curmatura Zarnei. Cum insa de data asta genunchii ma dor, de la frigul din zilele trecute, Indianul ia inteleapta decizie de a cobora din Creasta spre Cabana Sambata.


Pe creasta inainte zice asa:

Inapoi:

Cu parere de rau, incep sa cobor din creasta. Un bucatic de caprit negru:

Urmeaza o coborare lunga. Insa indianul isi face de lucru si isi umple gusa de afine gustoase, mmm.
Am intalnit si ceva turisti care intrau in Creasta pe aici, curat omor daca tii cont ca urcarea pe Valea Sambetei cu rucsaci plini pntru creasta este un act eroic, dupa care urmeaza sa intri la categoria martiri intrucat cele 4 urcusuri pana la ref. Vistea Mare te ridica la cer.
Ora 17:35. In urma, Valea Sambetei si, in stanga, Coltul Balaceni:

Totusi, erau preveniti:
Cabana Valea Sambetei:


>:)
Indicatii pretioase:
Valea Sambetei la apus:
>:)

Am fost tentat de frumusetea locului sa imi pun iar wigwamul insa genunchii mei si umezeala din aer m-au pus sa dorm in cabana. Era cam scump, 30 Ron, cand al alte cabane era doar 20, desigur din cauza foamei.
Conditiile din cabana erau fix aceleasi ca acum un an, doi ani, sase ani, 21 de ani cand am fost prima data aici, si ca de cand e cabana, ceea ce, pentru un Indian campestru si nostalgic este minunat, dar pentru banii platiti nu.
Mai bine dormeam la wigwamul meu.
Vorba aia, nicaieri nu-i ca la Indian acasa.
Am profitat de faptul ca apa calda era oprita de la constructie si pana in prezent si mi-am tras o imbaiala strasnica la izvorul de langa, ba chiar mi-am schimbat si sosetele :)))

29 August.

M-am trezit de dimineata si-am privit in jurul meu
Si din toata aceasta viata am uitat de ce e rau
Am vazut iaca asa:

>:)
E pamantul tot mai greu
Despartirea tot mai grea
Uite-asa cobor si eu:

Dar sa nu ne inmuiem.
Pana la Complexul turistic socialist Sambata, Valea este foarte frumoasa si wild:
>:)
Puntea Suspinelor:
si Podul Mincinosilor:
>:)
Ora 10. COmplexul Turistic al Oamenilor Muncii Sambata.
Jos Iliescu:
Asadar Indianul ajunse iar in jungla urbana. Cum pana la cea mai apropiata gara (Voila)erau vreo 20 de km,si nu vroiam sa ii parcurg iarasi pe jos toti, Indianul isi propuse sa ajunga cu ocazia pana in Fagaras, mai ales ca oricum intre Sibiu si Fagaras calea ferata era inchisa!
Si da-i si ia ocazii. Mai intai a fost fratele Degeneralului Custer, varul lui Nea Vasile cu carutza din Avrig, avea o Dacie nervoasa. Apoi o doamna care m-a dus pana in Fagaras, no charge.
Mah da se vede ca-mi statea bine in egarii aia.
Si din Fagaras pana acasa, in urbea indianica Ploiesti, nu mai conteaza.
Ramaneti pe faza, urmeaza si un filmuletz din aceasta iesire , precum si miliarde de alte iesiri.
Pana atunci, publicitate si ne vedem dupa.