Piatra Craiului Iarna, Vf.Ascutit, Ian 2011

Dragii mosului, se pare ca mersul pe munte e mult mai usor decat postatul pe blogul asta.
Dar perseverez,merg si pedalez.
Sper cat mai curand sa se duca si zapada de pe dealurile de langa Ploiesti, ca sa inceapa anarhia pe doo roti.
La intrebarea"Ce poate fi mai fumos decat Piatra Craiului?" am raspuns zilele trecute asa: "Piatra Craiului Iarna"!
Stai jos,doi!
Si doi am fost, Indianul si George.
Sambata, in drum spre Zarnesti..
am sunat la Curmatura, asa am aflat si noi ca era Cabana plina ochi, locurile erau toate rezervate de vreo saptamana. Sesiune ce-ai cu noi..
Asa ca am analizat optiunile...
Potrivit principiului "Mergi sau crapa" am hotarat sa mergem peste ei.
Ne facem socoteala ca putem dormi in sala de mese sau intr-una din cele trei stane din zona Curmaturii, favorita fiind aia din poiana de sub Curmatura si Cabana salvamontului, Intrasem in ea acum vreo doua luni si parea acceptabila pentru o noapte de Ianuarie.
In acest scop am oprit in Zarnesti si luaram 5 saci de plastic, pentru culcusuri.
Masina am lasat-o in Gura Raului, unde cantarul lui George mi-a indicat greutatea ranitei indianice:17,4kg!

Putin fiilor, daca imi amintesc ca in Valea Sambetei batrana-mi cocoasa carase 19,7 kg.. ehei ce vremuri..Echipamentul era cam acelasi, merindele erau alea mai multe atunci, pentru ca trebuia sa stam mai multe zile in creasta Fagarasului.
Si rucsacul lui George era cam pe acolo la greutate.
Vremea este excelenta, soare si racoare. Si muulta zapada, ce poate fi mai frumos? Decat Piatra Craiului Iarna poate, raspunseram noi in cor si purcedaram la drum.
Rucasacul imi pare neverosimul de usor, de obicei nu-l cantaresc, da parca imi vine sa mai pun ceva in el, prea e usor!
Fantana lui Botorog apoi Poiana Zanoaga si finalmente Cabana Curmatura. 2h45min fara sa ne grabim.

In Poiana Zanoagei am ajuns numa bine sa prindem Soarele apunand peste Creasta Sudica a Craiului. De multi ani fiilor vroiam sa prind momentul asta pas-cu-pas, asa ca am profitat.


Bucegii vazuti din Poiana Zanoagei:

La curmatura era o aglomeratie mai mare ca intr-o caruta cu coviltir. Mucles ba!
Ne-am gasit cu greu loc si am alimentat cate o ciorba cu perisoare(delicioasa) si ceva mai tarziu MBS(putzina dar buna).In rest, ceaiuri si apa de izvor. Cunoscatorii nu uita..
Printre picaturi prindem drag de soba de teracota de langa noi, o prezentza feminina foarte... fierbinte.
Suntem in Romania, deci e imposibil ca toti aia care au facut rezervari sa le si onoreze, am zis noi pe la ora 21 cand finalmente ne infiintaram la ghiseul bucatariei.
La naiba, ni s-a raspuns :)), chiar nu mai sunt locuri iar in sala de mese nu se doarme!(Dar se ce, Indianul am vrut sa intreb, si asa a ramas).
Oh, Zeus, unde-s vremurile cand dormeam in sala de mese pentru ca, desi erau locuri libere atunci, Indianul cel student nu aveam bani nici de-o bere?
Insa puteti merje la Salvamont, 5 minute departare...
O idee foarte tare ne-am zis noi, daca nu e loc nici acolo mergem in stana din poiana de sub Cabana Salvamontului.
Insa,desi am evitat sa calcam in ceva, avem noroc!
Acolo, pe langa gratarul plin de mici si pastrama, gasim si un baiat foarte de treaba de la Salvamont, si asa ne facem rost de culcus pentru noapte.

George, boier ca de obicei, pe langa potolul de la Curmatura, a umplut si termosul cu ceai, asa ca dupa ce ne-am instalat sacii pe cate o saltea, a urmat surpriza serii.
Nu va ganditi la vreun striptease pe cele -2 grade dinauntru, fiilor. Era prea cald pentru asa ceva, stripteaseul se face la -10 grade, asa cum veti vedea mai jos.
Supriza serii consta intr-un cozonac de 1Kg. Din Comarnic.
Mare si pufos ca o tzatza de amazoana supraponderala.
Probabil de aia El Guapo am visat apoi toata noaptea agresiuni cu pepeni.
Una peste alta( cum suna asta :)) ) am dormitara amandoi foarte bine, desigur datorita sacilor cu puf, o inventie pentru care a meritat impuscat Ceausescu si o sa merite sa-l incediem si pe Base.
Dimineata, o dubla surpriza: Era soare puternic! Si doi, visasem si ca Base e ignifug..
Am impachetat, indeplint oarece formalitati si am decolat la Curmatura.

Evident ca am luat micul dejun pe terasa. Din nou george face toate onorurile si mai umple si termosul lui cu ceai. Este o vreme incredibila!
Cu ocazia asta El Indianul am constatat ca toti radioamatorii din YO erau pe tot felul de varfuri din tara! Pe repetorul R4 de la Vf.Omu am auzit corespondenti si din Maramures! Deasemenea din Rosiori, Giurgiu, Cluj, Era cineva si pe Varful Ineu!
Repetorul (instalat pe acoperisul statiei meteo de la Omu) era in reglaje. Nelutu YO6HZA Repozitiona antena(fusese indoita efectiv de gheata si chiciura) si apoi cerea controale de la corespondentii indepartati.
A ramas ca acum repetorul se aude mult mai bine si decat se auzea inainte de defectiune.
Am vorbit si cu YO8RKU, dormisera in Stana din Vladusca.

Ehei fiilor, vorba lunga saracia acumulatorului asa ca ne puseram in miscare.
Spre Varful Ascutit,prin Padinile Frumoase.
Manevra survine intr-o zi de duminica, deci sunt mari sanse sa fie si urme.
Si sunt, ceea ce pe Indian il bucura piticilor, nu mai trebuie sa taiem prin zapezi ca in Valea Sambetei.
Soarele este foarte puternic, e vreme de ochelari si , in pauze, cam rare ce-i drept, ca suntem niste adevarati, ne putem usca lejer.

George si, pe fundal, Bucegii:

Pe ultimul valcel punem coltarii, e mult mai potrivit asa pentru zapada inghetata de sub stratul recent.

Trecuram si de hornul prin care poteca iese de pe valcel pe panta finala spre Varful Ascutit.

ROmania,incotro?


De aici in circa 40 de minute am fost sus.
Evident ca se vedea toata mosia imprejur.




Profitand de vantul inca moderat si de soarele puternic, am purces la un mic striptease.

Usa refugiului se deschidea insuficient, asa ca George s-a apucat sa remedieze situatia:

Am ramas peste noapte impreuna cu un cuplu din Neamt, Ionut si Catalina Munteanu.
Altii deja coborau spre Curmatura:

Pe masura ce se lasa intunericul a inceput sa bata un vant rece fiilor de-ti ingheta morcovu-n beci!












Am vorbit prin radio la statia meteo de la Omu(cu YO6FNX), erau -14 grade, la care se adauga vantul de 55 km/h rezultand un efect de -21 de grade.
Oricum, privelistea vantului spulberand cristale de zpada si gheata peste creasta spre est era mirifica.

Atat doar ca dupa fix un minut petrecut afara absolut orice particica neacoperita a pielii ingheta consistent.
Nu ne-am lasat insa demoralizati si am facut ceaiuri peste ceaiuri.
Pentru asta George a umplut si adus inauntru un sac de zapada, pe care nu am reusit sa-l consumam, deci mai aveti si voi.
Sigur ca nu puteam sa petrecem la altitudine fara o mancare pe masura, ca in Himalaya, "mancarea lui Ticu Lacatusu", dupa cum spuneau aia de o vindeau, un plic de mancare hipercalorica(Travel Lunch) dinala aluminizat in care se toarna apa fiarta.
A urmat evident surpriza serii, mancarea Indianului Talpa Iute, ca in Carpati, jumatatea de cozonac ramasa din Curmatura.
Impreuna cu un ceai fierbinte, la -10 grade, cat arata inauntru ceasul lui George, era de-a dreptul viagric!
Parerea Indianului, fiilor , este ca daca ai cativa cozonaci dinastia si o canistra de ceai fierbinte si bun(vanilie, tei, etc) poti sa urci Orice Himalaye din lume.
CHiar ,o sa scot pe piata o marca de cozonaci hipercalorici : "Cozonack Lunch"!
In timpul noptii vantul s-a intetit mult, cred ca uneori a avut si 100km/h, urla tare de tot.
O bucata de sac pusa capac aerisirii centrale a refugiului ne-a scutit de zapada care intra pe acolo impinsa de vant.
Ca si in noaptea precedenta, multumita sacilor de puf, am dormit la caldurica.





Si astea cu toate ca intre izoprenele si saltele noastre suprafata libera a priciului de metal se acoperise de gheata.
De dimineata partile mai subtiri ale refugiului erau poleite cu chiciura, de la vaporii din respiratie, mai ales ca acoperiseram aerisirea superioara. Preferabil totusi zapezii care intra pe acolo!
Vremea era la fel de frumoasa. Dar vantul, desi se mai domolise, ne ventila si-n corpul astral, asa ca in zece minute de stat pe creasta erai sloi.

In stanga Vf. Iezer, Papusa si in fundal Fagarasii:


In concluzie am decis toti sa coboram spre Curmatura.
Primii au plecat Ionut si Catalina.
Dupa o gustarica am luat-o si noi la vale pe unde urcaseram.
Nu era chip de mers pe creasta in vantul ala polar. Unde sa mai pun ca terminaseram si cozonacul:))
Dupa ce-am iesit din Padinile Frumoase coborat-am prin Prapastii.
Pe curand dragi pitici!