MTB: Cu bicicleta de la Cheia prin Zizin si Intorsura Buzaului -140km-(Aprilie 2014)

       Devine din ce in ce mai complicat sa ma laud public cu turele mele fantastice.Nu mai merge ca pe vremuri, sa urci pe net cele mai putin naspa poze facute cu sapuniera de 5 Mpixeli in weekend, sa-ti dai sincer cu parerea despre ce ai facut si sa incerci sa descrii cat mai fidel punctele cheie ale traseului.

          Nu nu nu. S-a dus naibii blogareala. Ne-am emancipat. Orice poza facuta cu bricheta trebuie editata: crop,claritate, lumina, umbre, contrast, vibrance, tonuri, contrast, expunere, border, contrast, dodge and burn, watermark, contrast. Uneori ma intreb daca-mi rup

fundul pe bicicleta ca asa imi place sau pentru ca sa fac poze cu care sa emanez blogaristic. Sau feisbucistic.
           Cum asta e prima postare in ultimii doi ani, cred ca am luat decizia buna.
           Tot o decizie buna a fost sa pedalam 140 de km in zona muntilor Ciucas.
           Traseul consta intr-un circuit de doua zile, cu capetele intr-o statiune de interes aproape local, Cheia, si il puteti urmari aici:

Route 2,708,348 - powered by www.bikemap.net

         

  

        Este un traseu frumos, adecvat pentru mountainbike si picioare rezistente.

              Prima zi (60 km) a cuprins segmentul Cheia- Poiana Stanii- Pasul Boncuta-Vama Buzaului- Dalghiu-Zizin.

           A doua zi (80km) a cuprins partea dintre Zizin-Dobarlau-intorsura Buzaului-Vama Buzaului-Pasul Boncuta-Cheia.

      Din Cheia se pedaleaza spre Maneciu primii 5 km si apoi se face stanga pe un drum de pamant in dreptul indicatorului din fofo: pardon, foto:

 

   

 

  

 

  Drumul forestier incepe sa urce domol spre nord est. Dupa 4 km si doua serpentine se ajunge in culmea dealului, acolo unde pe dreapta ne asteapta o bancuta si-un chelios:

 

 Urmeaza o coborare frumoasa pana la primele case.In  dreapta intalnim apa raului  Telejenel.

     De aici pana in Poiana Stanii sunt circa 5 km pe care drumul ii tine de-a lungul si in amontele paraului, fara abateri. Trecem pe langa casa "La Ciocanul Tare", acum cu o noua poarta reparata si-n pozitie erecta:

         Desi in ultimii ani locurile au fost napadite de case, case, multe case langa case, mai gasim totusi reministente ale unei lumi de altadata: 

        Calule, masina mica:

           "Casa Padurarului" in Poiana Stanii:

            Sus mainile! Nu misca nimeni!          

Zaganu in  stanga, in centru Culmea Suvitelor iar la dreapta Coltii Boncutei:

       Aici este pasul Boncuta. Asta este vechiul drum intre Tara Romaneasca si regiunea Brasovului:

           Nu se putea ca foamea in gat a talharilor padurilor sa nu ajunga si aici:

         Din Pasul Boncuta drumul coboara,initial prin baltoace si noroaie, apoi ceva mai uscat, pret de 13 km pana la asfaltul din Vama Buzaului si este foarte indicat pentru mountainbike.

 

 

          Dupa dealul din dreapta ajungem in localitatea Vama Buzaului :

          Aici, imediat dupa pod pe stanga avem un mic magazin la care suntem clienti fideli la fiecare trece prin zona. Urmeaza ultimii 30 km ai zilei, prin Dalghiu pana in Zizin.
         Drumul este neasfaltat.Din fericire, si speram sa ramana asa.
        Foto in zona Dalghiu, cu muntele Ciucas in spate:

        Drumul care tine firul paraului duce in Poiana Dalghiului, un loc superb.

          Drumul nostru urca ceva serpentine intr-un decor mirific:

 

         Urmeaza o coborare  bestiala pe bicicleta de-a lungu paraului Zizinului.

         Apoi profitam de lasarea serii sa punem la foc carnatii moldovenesti de usturoi cu ceva oaie in ei, adusi de Adi. Mmmm: 

        

       Cine-i harnic si voinic, sufla-n foc inca de mic. Cine nu, sufla-n nai.

         

        Ioi ce buni fusera carnatii!!! Cu o treime din ei inca nefacuti ajungem bine de tot pe intuneric in Zizin.

          Pensiunea Spanelis, in Zizin. Aici am terminat carnatii si am dormit ok: 

                                 Buna Dimineata!

 

       Plecam din Zizin prin minunata Tara a Barsei. Cativa kilometri de fapt, pentru ca aceasta tara se  intinde la vest de noi, iar calea noastra asfaltata merge spre Est.
       Oricum Privelistea este mirifica.
       De la stanga la dreapta: Muntii Piatra Mare, Muntii Bucegi(cu zapada) si muntele Postavaru.

           Un detaliu cu Bucegii:

         Drumul se orienteaza bine catre Est.
         Eforturilor noastre rutiere le sunt martori tacuti din spate: Dealul Tampa,  muntii Piatra Craiului si Iezer:

        Pedaland spre Infinit:

            Decorul ne obliga sa facem dese opriri fotografice cu sapuniera de 5 Megapixeli.Setata pe VIVID :))
            Aici aceeasi triada: Piatra Mare(stanga), Bucegi ,Postavaru(dreapta):

         Fotografia cu bricheta iese cam asa:

          Privind in urma ceva mai la dreapta(Vest) ni se arata: Piatra Craiului(stanga), imediat dupa ei Muntii Iezer si la dreapta partea terminala estica a Muntilor Fagaras.

     Iata mai jos si un un detaliu cu nordul Bucegilor:
   In stanga extrem se observa Acele Morarului, apoi deasupra intinderii de zapada este Varful Omu. Piemontul central este masivul Bucsoiu, la dreapta caruia, plina de zapada este Valea Malaestilor. Urmeaza, mai modesta ca impunere, Culmea Padinii Crucii, apoi valea Tiganesti si, ultima din dreapta, Culmea Tiganesti, toate vegheate de deasupra de muntele Gaura cu Varful Scara.

         Am hotarat sa evitam drumul asfaltat spre Intorsura Buzaului. Am venit pana aici ca sa ne bucuram de drumuri de pamant, pustii si linistite, visul oricarui biciclist.
         Asadar am mers pana in Dobarlau si de aici am inceput sa-i dam la deal pe Valea Dobarlaului.
         Imediat asfaltul plin de gropi face loc unui pamant cinstit:

            Cam asa arata drumul pana la Intorsura Buzaului:

 

Pauzele sunt binevenite, mai ales ca avem si o urcare mai serioasa inainte:

          Minunata regiune a Intorsurii. Pe fundal vegheaza muntii Ciucas, formati din culmea Zaganu-Gropsoarele(stanga) si Tigaile Mari cu varful Ciucas(dreapta):

          Multumita efortului de pana aici si ochelarilor cu lentile pshihedelice, uneori privelistea prinde nuante ultra-vivide:

            Si nu numai privelistea :))

        Odata intrati in  Intorsura Buzaului,am urmat asfaltul pana in Vama... Buzaului. De acolo, in ciuda oboselii, am reusit sa ajungem pana seara in Cheia, pe ruta parcursa la venire.
        A fost o iesire frumoasa, cu foarte multa liniste, cu peisaje care lasa amintiri vii si o ocazie de miscare numai buna pentru niste picioare amortite de prea multa iarna.
        Asa se vede drumul de intoarcere spre Cheia, portiunea din apropierea Pasului Boncuta:

    Cu speranta ca v-am starnit pofta de miscare biciclistica, va urez pedalare vesnica.
    Si-am incalecat pe-o sa.