MTB>Marsul Cel Lung - 320 km cu bicicleta in 17 ore (Bucuresti -Marea Neagra, Iunie 2015)

         La cateva zile dupa Cea Mai Lunga Zi, m-am trezit in plina noapte plin de sudori! Ma rog, de sudorite. Si asta pentru ca visasem cum in jurul meu facusera hora cei 100 de km ramasi nepedalati intre Harsova si Marea Neagra si ma priveau intrebatori: " Si ce-o sa faci acum cu noi??"
        Atunci,asa,plin de sudorite, am decis sa rezolv aceasta ecuatie cu 100 de necunoscute cat mai repede...

Un Rasarit magnific ii rasplateste pe cei harnici

 
            Iata-ma asadar la numai o saptamana distanta plecand din nou spre Marea Neagra!
Sambata dimineata, adica pe la 3:30 A.M., Bucurestiul se dovedeste o capitala cu adevarat europeana: primii caini vagabonzi i-am intalnit abia la iesirea prin Pantelimon spre Lehliu, pe drumul vechi spre Mare.(Calea Dobrogei).
      Traseul este foarte simplu: Bucuresti-Lehliu-Fetesti-Harsova-Saraiu-Vadu.
      Drumul este pustiu. Mai precis este cel mai pustiu drum din Europa, de cand traficul spre mare a fost preluat de autoastrada,asa ca  pedalez prin bezna ca magarul prin lucerna.
      Aproape de Lehliu,era sa zic Falciu, pentru cunoscatori, un Rasarit magnific imi rasplateste eforturile si simt din nou cum, din  ogoarele invecinate mi se ridica prin nari si prin picioare Seva Vietii acestui Pamant minunat.
      Facusem 60 de km, mai ramaneau inca 260. O bagatela!
      Usor usor se estompeaza tentele sangerii ale Soarelui, binecunoscute de weekendul trecut, insa impresiile puternice ale acestora imi confera si mai mult avant.

           In ciuda drumului monoton ma bucur de fiecare kilometru parcurs cu MTB-ul de offroad si imi pare bine ca nu am ales o cursiera. Din  nou.In jurul meu Baraganul, aces taram al platului infinit, incepe sa-si adune ciocarliile din vazduh si sa-si despoaie din ce in ce campurile de aburii diminetii.
          Apoi a venit binecunoscuta-de weekedul trecut- canicula. Duhuri deformate danseaza deasupra asfaltului pana hat departe in zare. Nici o masina nu-mi tulbura tihna pedalatului, poate doar cate un tractor zgomotos pe care il si depasesc repede.
          Curand ajung la Fetesti. Este ora 10. De aici se poate lua un tren regio pana la Cernavoda, peste Dunare, si de acolo se ajunge drept la mare,Navodari,Corbu,etc. Dar ar fi prea usor, iar eu am treaba la Harsova.
          Trec de Fetesti si fac stanga spre  Facaieni City, de-a lungul Dunarii.
          Ceva mai incolo ma opresc pe mal, pentru carboshaormaloading.
          Stand pe iarba verde simt ca am asa o energie in mine ca voi pedala dincolo de Vadu, voi trece marea inot pana in Ucraina in Donbass unde o sa dau cu toata armata separatista de pamant, sa le treaca dreacu' odata cheful de razboi, si apoi inconjor pe bicla Marea Neagra pe la turci. De doua ori.

Pe malul Dunarii, dupa Fetesti spre Facaieni city

           Drumul spre Giurgeni este ceva mai aglomerat. Odata la cateva minute mai trece cate un tir. Deja caldura este mare, iar norii refuza cu incapatanare sa se puna peste Soare in dreptul meu.
Fiecare cu norocul lui, imi zic, ai vrut Rasarit, ia tot porcu'.
           Fac o pauza la Targul de Floci.. Se spune ca de aici se tragea un mare biciclist, un anume Mihai..

Targul de Floci

          Apoi ajung deasupra Dunarii, pe podul Giurgeni -Vadul Oii. De data asta pe lumina, nu ca acum 6 zile, pe bezna completa. Ma simt vioi si in bulan, deocamdata nu ma doare nimic si ma intreb ce altceva in afara de toata alimentatia naturista, vegana, carnivora,plina de vitamine, micronutrienti si antioxidanti as mai putea lua ca sa nu ma doara nimic in continuare?

Podul Giurgeni-Vadu Oii, inainnte de Harsova

           Iata si raspunsul, pe malul opus al Dunarii la Harsova pe stanga, la o terasa:
       Ciorba de vacuta, mici, bere, cartofi prajiti si ceafa de pui. Pardon, de porc.

Harsova carboloading

Harsova cartofo-mico-ceafo-loading

             Cu asa alimentatie olimpica la bord, am incalecat pe murgul meu Specialized spre a fugari acesti ultimi 100 de km dobrogeni, care mi s-au constituit acum cateva nopti in cel mai groaznic cosmar posibil: acela al abandonului.
             Si iata-ma iesind din Harsova la stanga, spre Saraiu, pe drumul de Tulcea.Daca pana acum drumul a fost plat ca o clatita, de aici stiu ca urmeaza dealurile dobrogene, oscilante mai ceva decat EKG-ul unei neveste geloase..Asa ca decid sa contribui substantial la proverbiala rodnicie a solului dobrogean.
             Apoi, mai usor cu vreo 5 kile(multumita efortului cred ca am scapat in avans si de cina de diseara), simt ca dealurile Dobrogei nu sunt chiar asa de netrecut. Mai cobori unul, mai urci doua, si kilometrii se topesc usor, usor. Ajuns in Saraiu, intreb prima persoana iesita in cale de ceva apa rece. "Uite de aici" imi arata ea spre magazinul pe care tocmai se ducea sa-l descuie.
             Nu cred ca stiti satietatea unor litri de apa rece bauti pe caldura aceea.. am simtit ca prind radacini in asfalt, apoi sa-mi cresc aripi. Nimic nu mai conta in jurul meu, eram un Bucifer, un Pegasus cosmic  care tocmai isi facuse refilul cu ambrozie si se pregatea sa aranjeze trei gauri negre obraznice. Si-o supernova.
             Mi-a fost rusine insa (era aiurea sa cer" doi litri de apa rece rece si doua cutii de prezervative" la doamna aceea) probabil ar fi zis "uite-l si pe asta, e pe moarte si tot la supernove se gandeste",asa ca am incalecat-o, bicicleta, si-am pornit . Drumul complet pustiu strabate tihnit dealurile si-l vad pana hat departe, in zari. Oi Oi Oi, cate dealuri am de urcat, parca singurii munti de pe aici erau mai la nord??
            Din loc in loc cate un camion sau o combina mai blocheaza calea si diversi bolovani marcheaza intrarile pe drumuri ce duc la carierele de piatra.

Pe dealurile Dobrogei.Bolovanul l-am lasat acolo

           Si pedalez, si pedalez. Noroc cu privelistea din jur, este e placere sa simti in nari aroma ogoarelor, a pamantului reavan. Si-al gazelor de tractor, uneori mai avem si dinastea.
          Fara sa imi dau seama , ajung in Targusor. Aici ma odihnesc la o terasa o jumatate de ora, ascultand povestile satenilor, oameni foarte simpatici si primitori. De data asta sunt sincer si le  raspund ca vin cu bicla de la Bucuresti, ceea ce nu-i mira: "saptamana trecuta au mai trecut doi dinastia ca tine, dar unul din ei nu mai putea saracu'".
          Dar eu mai pot, am aproape 300 km facuti pana acum si nu ma doare nimic, sunt Iron Man, what za fuck, imi zic, si intreb:
- cam cat mai e pana la calea ferata?
-pai e aici dupa curba,   mi se raspunde, si atunci am o revelatie:aproape am ajuns, sa moara Bibi!
          Ma cuprinde asa un mare avant ca iar incalec pe bicicleta asemeni unui toreador posesiv si scot tot untul din ea pana la calea ferata.
          Aici bariera era pusa.
          "Mai trece trenul p-aci?" intreb un sofer coborat la tigara si apoi trec pe sub bariera, desi trenul chiar atunci se gasise sa treaca si el. Dar nu mai conta, puteau sa fie zece trenuri, le luam si mi le faceam sosoni, asa ma luase valul sa ajung la Mare.
         Imediat fac stanga de pe asfalt si intru pe drumul de pamant spre Gura Dobrogei, singura bucata neasfaltata din cei 320 km ai traseului. Profit de full-suspension si ii dau la vale de era sa-mi sara basca. Aveam insa doar o palarie cu snur, asa ca n-a sarit.
         Trec de Gura Dobrogei si apoi traversez DN22 Constanta Tulcea si pornesc iar pe drumuri de pamanat, pentru combine, spre Sacele.
         Nu stiu daca v-a fost vreodata dor de ceva, maxim, apoi ati vazut ceva-ul in zare. Asa am dat la pedale ca starnisem un nor urias de praf in urma. Parea ca in locul meu galopeaza o herghelie de mustangi pe steroizi. Maxim am zis, si maxim am dat la vale de pe deal, sarind santuri, gropi si bolovani, sleauri si ierburi pana cand am ajuns, intreg, in Sacele.
         Rosu, imbujorat la fata  ca fata mare dimineta dupa maritis.

Ghicitoare,ghicitoare, ce se vede colo-n vale? Vadu e,Vadu e oare?

         Apoi a urmat usor la dreapta asfaltul spre Corbu, cotitura la stanga pe drumul de Vadu...
Era spre seara si umbrele incepeau sa se alungeasca, rosul fertil al  Diminetii urma sa-si primeasca completarea cu rosul implinit al Apusului. Lanurile de grau se unduiau usor in briza marii, care iata! se zarea ceva mai la vale, dupa casele din Vadu.
         Linistit, trec printre ele si apoi intru pe drumul de ciment care duce spre plaja. Cant, si fac s-uri pe ciment, sar santuri in viteza si mi se falfaie maxim. Reusisem.
Si simteam ca reusisem si pentru data trecuta.

Tac-tu mare dupa 320 de km.

           Nu  e usor sa descriu in cuvinte ce simteam atunci, cand am facut pozele astea, cand imi tineam bicicleta ca pe un trofeu. As fi zis ca, daca nu-mi iesea marea in cale, nu ma opream pana la Batumi. Sau pana in China, haha, ce idee.
          Dar as minti. Am reusit sa ajung la finis dupa o zi solitara, fara dureri si chinuri, o zi de placere si de aventura. O zi plina de agitatie dar si de liniste, o zi in care am reusit sa fac invers, sa plec intunericit si sa ajung luminat la Apa cea Mare.       

Finishul oficial al Marsului celui Lung

DIn pacate mi-a iesit Marea in cale, altfel continuam

             Dupa indelungi sms-uri am mai ars-o inca 10 km cu bicicleta pe diverse drumulete ca sa ii gasesc pe cei la care aveam promis un sac de dormit, si carora le multumesc. Apoi mi-am sapat o groapa pe plaja, am ancorat bicicleta-n nisip si-o panza deasupra, daca bate vantul tare sa ma trezesc in Anatolia.            

Buna Dimineata

Lanterna era pentru ca azi-noapte am visat despre Illuminati

De la an la an sap gropile din ce in ce mai adanci.

          Scapat viu ca prin minune de trompele tantarilor, care m-au ciupit inclusiv de unghii, a doua zi am ars-o romantic spre Periboina, pe Grindul Chituc. Aici se afla un post de Politie de Frontiera, asadar e nevoie sa aveti si buletinul capsat la slip.
          Drumul pe grind este nisipos, plin de serpi dragalasi, aripi auto  interioare de plastic facute tandari si trece de vreo trei ori prin apa. Apoi devine asa de nisipos ca este imposibil sa pedalezi pe el, aviz amatorilor. De aici mai sunt peste 5 km pana la Gura Portitei si poti doar sa mergi pe jos sau cu 4X4.

Drumul de NISIP pe Grindul Chituc spre Periboina. De aici trebuie 4X4 sau suni dupa cineva cu 4X4 sa te scoata.

                Dezmortirea dupa cei 320 de km a constat in cei vreo 50 km   facuti intre Vadu si Constata(Gara). aici am umplut cele 8 locuri de bicicleta din tren cu 50 de bucati, caci mai fusesera si altii.
        Trenul a plecat usor spre Bucuresti. Dupa 30 de minute s-a stricat locomotiva. A venit alta locomotiva  care s-a stricat si ea la intrarea in Bucuresti, apoape de Casa Presei, asa ca, deja cu vreo 3 ore intaziere, pe la 1 noaptea, dupa o ploaie torentiala, ne-am roit toti pe biciclete.
       Si-am incalecat pe-o sa!

"Cu de toate maica,cu de toate"

   Epilog:
(Facebook)What's on your mind?
Marsul Cel Lung
"Am reusit sa inchei Marsul Cel Lung, de la Bucuresri-Fetesti-Harsova-Saraiu-Gura Dobrogei-Vadu.
Au fost 16 ore de pedalat frumos in care am facut 320 km.
A fost o zi minunata in care mi-am propus sa-mi extind zona de confort, sa ma bucur de fiecare km parcurs si sa aprofundez Marsul cel Lung in mine insumi,ca o cale de imbunatatire a cunoasterii proprii si de crestere a puterii personale.
Desi multi dintre noi nu intelegem direct,viata ne obliga sa avem drmuri de cunoastere personala a materialului din care suntem facuti.
Suma experientelor personale ni se constituie in experiente unice si dainuitoare dincolo de moarte,ca o contributie la supa universala a cunoasterii pe care toti o alomentam prin trairi si din care,dupa moarte,ne reconstituim in alte suflete,in alte fiinte la nastere.
Actiunile de depasire a conditiei proprii,de regasire in noi insine a unui partener de rezonanta sufleyeasca,si care sa ne insoteasca de-a lungul vietii,ajutandu-ne sa avem grija de familie,care sa fie cu noi dincolo de moarte,se materializeaza in dipoli informationali vesnici prin insasi calitatea nobila a depasirii propriei conditii umane.
Inchei aceasta alocutiune aberanta,daca vreti, prni a spune ca am avut,din nou,un vis.
Marsul Cel Lung l-am conceput si parcurs singur pentru ca nu stiam daca este posibil.
Puteam sa iau o cursiera,puteam sa ma duc fara bagaj,puteam sa ma duc cu trenul...
Cel mai sarac om nu este cel fara bani,sau avere, este cel fara un vis
Ma simt bogat in seara asta,alaturi de prieteni pe plaja, si va doresc si voua sa fiti bogati.
Noapte Buna."