30 iunie 2015

MTB> Turul Dobrogei si al Cadrilaterului cu bicicleta [Aprilie 2011]

      Uneori este mai bine sa-ti asterni in scris amintirile dupa ce s-au sedimentat cele profunde si cernut cele superficiale, neevitand capcana evocarii vremurilor trecute care au fost invariabil mai bune,si generand decizii privind actiunile viitoare izvorate tocmai din aceste trairi depuse in memoria spiritului nostru, care ne consolideaza caracterul si darzenia fiecaruia si care ne indeamna sa nu ne potolim din zbuciumul nostru aventurier, sa nu imbatranim..

      Miles to go and Skies to fly, Hold back the day!

      Astazi de implinesc patru ani de la aceasta iesire de opt zile in Dobrogea cu bicicleta si cortul.
      Dar parca a fost ieri, asa de profund mi-au ramas in suflet impresiile acestei ture incepute la Galati, continuate prin muntii Macinului,Cetatea Heracleea din  Enisala, Histria,Vadu, Constanta,prin  Bulgaria  la Capul Kaliakra, Balcic si incheiata prin Silistra  la Calarasi.
      Au fost opt zile de libertate si balaureala in cel mai pur sens al  cuvintelor, de vagabondaj  si miserupeala de tot ce inseamna griji si obligatii, in care am facut praf roata spate a bicicletei, dar nu am zis nimic celorlalti de frica sa nu intrerup minunea..
     Asa cum bine observa Borcan, a fost ceva unic si, la fel ca si dragostea..vine pe nepregatite,nu te astepti..si abia dupa ce a trecut te trezesti ca a fost minunat.
     Si ca mai vrei!


  


Prezentul
     Zilele astea Dobrogea si Bugeacul sunt analizate microscopic in laboratoarele razboiului de la Kremlin si Washington. Ursul rusesc este inghesuit cu spatele la zidul chinezesc, infometat de sanctiuni, intaratat maxim de americani si manevrat sinucigas de dresorul Putin. Care stie ca imbatraneste. Care trebuie sa ajunga sa aibe  granita comuna cu NATO prin sudul Ukrainei, peste Odessa si mlastinile Bugeacului  pana in Delta Dunarii. De aia Dobrogea nu va mai fi o vreme buna de biciclit, de libertati si de  miserupeli turistice.

    Povestirea
   Dar acum patru ani era buna, si pentru asta trei dintre noi: Mihai, Maia si Borcan, am luat trenul pana la Braila. Unde am devenit patru.
   De acolo am luat bacul peste Dunare. Era prima data cand treceam Dunarea cu bacul si de atunci imi tot doresc s-o trec inot, impingand bicicleta pe o pluta de pet-uri. Nu stiu de ce tot presimt ca o s-o trec inot  impingand pe pluta Ak-74 si AG-7 din dotarea ceausista a  armatei romane rupte-n cur, ca de altceva nu are tarisoara noastra banuti, s-au furat toti.
   Bacul se infige in malul opus la Smardan si debarcam voiosi nevoie mare. Din fericire un suntem intampinati de gloante de Peceneg rusesc ci de o sosea care se asterne inca pasnica de-a lungul Dunarii Vechi spre localitatea Macin. Drumul este o placere, linistit si inca neacoperit de viitoarele carcase calcinate ale anticelor Tab-uri ceausiste, si ale BMP 1/2/3  si  noilor Kurganets-uri 25  rusesti care se vor parui pe aici.
   
   VA URMA
 

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...