Iarna spre Fereastra Sambetei,Fagaras. Noaptea nu-i ca ziua, II.

Dragii mosului, iata ca a sosit momentul unei noi povestioare de adormit piticii.
Se facea ca intr-o aproape ultima seara de noiembrie 2010, impreuna cu George, ma aflam la poalele Fagarasilor, in Complexul Socialist Sambata de Sus...

Am stat intr-o pensiune minunata, genul ala in care ai la dispozitie toata bucataria, baia si probabil si pivnitza, desi nu pentru asta eram noi acolo.
 Ci pentru a incerca sa urcam pe Valea Sambetei pana in Fereastra Mare, in apropierea careia tocmai s-a facut un nou refugiu, si adoua zi sa mergem pe creasta pana pe varful Moldoveanu.

Principalul lucru care trebuie sa va ramana in cap, dragi pitici, dupa aceasta povestire este ca nu-i de gluma cu muntii Fagaras iarna. Vara mai poti sa incerci oarece glume pe acolo, dar iarna nu.Orice tura aici trebuie abordata cu responsabilitate,seriozitate si fara fumuri intre urechi. Este adevarat ca acum echipamentul specific este la indemana oricui, dar al naibii se vinde fara sa aibe atasata si experienta necesara utilizarii lui.
Avem rucsacii plini, avem mancare ceva mai mult ca de obicei, cate un termos de un litru cu ceai, fiecare, primusuri, coltari, pioleti,saci de dormit de puf, tot ce este nevoie la munte iarna. George, care a studiat problema greutatii echipamentului, duce 17 kg, eu, mai ignorant din fire, pe principiul "tine de cald,  pun in rucsac"  am 19,7 kg pe cocoasa.

Dimineata, in ciuda vremii inchise, ne aranjam rucsacii si pe la ora 9  plecam  de la pensiune spre Valea Sambetei. Trebuie sa urcam de la 650m, cat are Complexul Sambata, pana la 2191 m, cat are Fereastra Mica a Sambetei, in Creasta Fagarasului, la refugiul cel nou.
 Asadar o diferenta de 1540 de metri, foarte mult pentru o zi de iarna si rucsacii grei din spate.
Jos zapada nu are mai mult de 3 centimetri grosime, si pe masura ce avansam pe firul vaii Sambetei si castigam inaltime, stratul de omat nu creste semnificativ.
Ca de obicei muntele ne primeste cu dragoste si privelisti minunate.
In jurul orei 12 ajungem la cabana Sambata, 1401 m altitudine. Zapada este de circa 10 cm grosime.
In aceste conditii decidem ca merita  sa continuam.
Cabana Sambata(1401m alt):

La cabana luam un ceas de pauza, reumplem cu cei fierbinte ambele termosuri, ne ajustam echipamentul, socializam intrucatva cu lumea de acolo, oameni si necuvantatoare :))
sa fi fost ceasurile 13 cand am plecat spre Fereastra Mare a Sambetei prin zapada neatinsa.
Vremea se inbunatateste si pret de cateva ceasuri avem parte de un cer senin si privelisti mirifice.
Incepem sa urcam prin padure treapta glaciara ceasupra careia treoneaza semet Coltul Balaceni. Zapada devine din ce in ce mai mare, aproape de genunchi. Apoi iesim in golul alpin. Ne ajung din urma cativa baieti de la Cabana, veniti intr-o tura rapida, fara rucsaci, asa ca-i las pe ei in fata sa taie poteca. Dupa insa numai cateva sute de metri, la ramificatia punct rosu, spre muchia Sambetei, astia s-au intros, asa ca am inceput iar felierea zapezii spre Fereastra Sambetei. Deja se vede caldarea superioara. Desi partea inferioara este acoperita consistent de zapada, pe versanti grosimea omatului este foarte mica, se vad masiv  iarba si bolovanii, asadar riscul de avalansa este scazut.
Tinta noastra pe ziua de azi in stanga fiind Coltul Balaceni iar in dreapta Varful Slanina:

Iarna spre Fereastra Mare a Sambetei:

 

 

Ceaiul fierbinte din termosuri este binevenit:

Valea Sambetei, pe unde am venit:

Chiar si asa, de la ramificatia amintita si pana la urcusul final spre Fereastra am facut 2 ore, un timp foarte mare pentru distanta pe care vara o urci in maxim 20 de minute. Insa cu grosimea zapezii pe fundul caldarii  nu era de gluma, era un efort destul de mare sa tai poteca prin ea, asa ca urmaream cu atentie trasaturile terenului, cum se depusese zapada, ca sa ma pot folosi de toate cutele unde era mai  subtire. Chiar si asa, printre tufele de afine si rododentron, mai intram pana la sold.
Coltul Balaceni. Noi continuam prin dreapta lui:

In caldarea superioara am ajuns  destul de tarziu, pe inserat. Imi doream foarte mult sa punem piciorul in creasta si poate deaceea nu eram obosit deloc. Simteam ca pot sa continui inca multe ore sa merg fara oboseala. Cred ca a fost una din acele zile foarte putine in viata cuiva..
Odata cu venirea noptii s-a stricat si vremea. Batea vantul tare si era foarte multa ceatza, abia vedeam la 20 de metri. Incepuseram urcusul final spre Fereastra Sambetei. Din pacate nu mai tineam minte pe unde era poteca exact, asa ca am abordat urcusul la jumatatea distantei intre Coltul Balaceni(stanga) siVf. Salnina(dreapta), profitand si de portiunile alungite in sus cu zapada mica. Erau si limbi de zapada mare, de circa un metru, in cutele muntelui, totusi in zone domoale, unde nu puteau sa plece la vale. Deocamdata nu se intarisera deloc, iar mai devreme pe versanti nu vazuseram "placile" care se formeaza in urma ninsorilor cu vant si care sunt atat de periculoase.
Incepem asadar sa urcam printre coltii de stanca inercand sa gasim o cale de ajuns sus. Suntem la circa 70 de metri mai la vest de poteca marcata. Din pacate, repet, intunericul, ceata, zapada si faptul ca,desi mai facusem traseul si iarna si vara, nu retinusem exact pe unde trece poteca in zona asta, ne-au impiedicat sa ajungem sus.
Urcasem deja printre colti si castigaseram altitudine. Altimetrul lui George arata 2190 de metri, mai sus decat Fereastra Mare si totusiin fata noastra se ridicau alti si alti colti de stanca in intuneric, asa cum vedeam prin golurile cetei pe care vantul o tot prevalea asupra noastra dinspre Sud.

Pot sa spun ca acelea au fost unele din cele mai frumoase clipe petrecute pe munte din existenta mea de Talpa Iute. E adevarat ca situatia nu era tocmai roza, eram la mama naibii pe munte, era intuneric, ceatza, pe alocuri zapada necesita atentie, panta devenise accentuata si nu eram pe poteca oficiala spre Fereastra.. Dar ma simteam in regula, in ciuda faprului ca orice problema, oricat de mica, putea sa ne coste foarte mult. Bucatelele de cer cu multe stele, vizibile uneori prin golurile cetzei sunt mirifice...
Un strigat puternic face sa-mi inghete sangele-n oole mele neobosite si admirante de bucati de cer noaptea-n ceatza la mama naibii iarna  la peste 2000 de metri. Este George..Aflat la vreo zece metri mai jos, il vad ca se lungeste pe o parte in zapada. Suntem haliti, imi zic, daca a patit ceva la picior, se lasa cu bivuac si supravietuire.. Cum spuneam, orice problema cat de mica, orice lucru care merge prost aici este o problema de viata si de moarte.
Din fericire este vorba doar de crampe musculare. Crezusem ca si-a zdrelit piciorul in zapada, intre pietre, asa urlase. Oricum, il cred, ultima data cand am avut si eu crampe, durerile erau mari.
Ajung langa el si evaluam situatia. Mai avem maxim 50 de metri pana in Fereastra MAre a Sambetei, dar in fata se arata,printre fuioarele de ceatza, o priveliste cu colti stancosi si hornuri inzapezite. Stiu exact unde suntem, exact pe mijlocul caldarii in sus, nu am luat-o pe versantul Slaninei, dar relieful nu mai permite inaintarea fara riscuri.
Este 18:20. Decidem sa ne intoarcem la Cabana Sambata. Este singura alegere corecta, avand in vedere situatia. Recunosc ca a fost tare neplacut sa decidem asta, dupa atatea ore de munca.. Dar pe munte trebuie sa stii cand sa renunti, ca sa nu fie mai rau. Si asa intinseseram coarda cam mult. Plus ca, odata ajunsi in Fereastra Mare trebuia sa mergem peste Varful Salnina in Fereatra Mica a Sambetei, acolo unde citisem ca era amplasat refugiul.
Alegem sa ne intoarcem,varianta mult mai indepartata a Cabanei Sambata, pe care o stiam de multi ani si pe care o preferam unui refugiu  neincalzit,vazut doar in poze...
Pe sub o linie de colti facem o traversare spre Coltul Balaceni si zona unde este poteca marcata. Apoi coboram atza la vale pe o limba de zapada mai mica in grosime. La un moment dat gasim si marcajul, pe un bolovan ce se itea din zapada.
Iesim din zona inclinata, parcurgem o suta de metri pe fundul caldarii si ne oprim dupa un bolovan imens, la adapost de vant, sa bem din ceaiul inca fierbinte din termosuri si sa mancam ceva, sa ne aranjam imbracamintea,sa dam cate un telefon.

Initial incerc un sentiment de regret ca nu am ajuns sus care insa dispare la gandul ca suntem amandoi teferi si avem inca destula energie pentru drumul de coborat la cabana. Bine ca suntem sanatosi, muntele tot aici ramane.Ceata se risipeste brusc si complet, dezvaluindu-ne muntele in toata splendoarea lui.
Trei ore a durat coborarea de sub Fereastra Sambetei pana la Cabana Sambata. Desi la vale, drumul a fost deosebit de greu. Urmele noastre fusesera acoperite de vant si zapada, nu ne-au ajutat deloc sus in golul alpin, cu zapada pusa peste tufe.
Din pacate crampele la picioare nu ii dadeau pace lui George, il chinuiau teribil. Insa incet-incet am coborat la Cabana,ne-am schimbat si am mancat in sala de mese,cat timpAdi ne-a facut cald intr-o camera, unde am intins o sfoara pe care ne-am pus la uscat hainele transpirate  si aburinde. Ne intrebam retoric cum ar fi fost in refugiul din creasta cu hainele astea ude..

Fusesera 12 ore de efort prin zapezi, de lupta cu noi insine, caci  cu muntele nu vrea nimeni sa lupte.. Poate ar fi trebuit sa renuntam mai devreme, insa faptul ca suntem teferi arata ca nu am renuntat cand era prea tarziu.
Asadar toate bune si frumoase. Afara incepuse sa ninga puternic.
Aproape o jumatate de metru de zapada proaspta ne astepta dimineata. Asta la 1400 de metri alritudine. Nu mai este chip de urcat pe munte, pericolul de avalasa este iminent.

Oricum suntem prea obositi si plecam la vale, purtand cu noi amintiri de neuitat, frumoase si rare precum florile de colt. Au fost doua zile mirifice pe munte, in care am indraznit mai mult si am invatat, inca o data, caci fiecare iesire pe munte este ceva nou, si sa renuntam atunci cand muntele, acest parinte aspru, ne-o cere.

 Si din acest motiv, noi toti, copiii muntelui, trebuie sa-l iubim si sa-i purtam respectul cuvenit.