88 km cu MTB-ul prin mlastini, paduri si pe dealurile prahovene,Melicesti si Crucea Domnitorului

(poza este facuta in punctul de altitudine maxima al rutei, la Melicesti, spre "Crucea Domnitorului")

Traseul este predominant prin paduri, pe dealurile dintre Valea Doftanei si Valea Slanicului si l-am  parcurs   in Aprilie 2011 impreuna  cu Daniela Dumitru, o fata cu muschi de
otel si cu un optimism imens de la care ar fi bine sa se molipseasca si aia care plang ca blegii cand dau  cu bitza de noroi si baltoace.
Prin padurile dintre km 18-20 si 23-26  este necesara o foarte buna orientare(am avut o busola :)), va recomand GPS daca sunteti varza la orientare) Si gandire pozitiva,pentru ca zonele respective au aspect de MLASTINA, cu serpi, salamadre, gusteri si liane prin copaci.

Bike route 920843 - powered by Bikemap 

 Informatiile de la localnici sunt importante, chiar daca am intalnit si persoane care habar nu aveau pe ce lume traiesc. Noi aveam :D
Desi nu am avut harta , inainte de plecare am stabilit clar traseul pe Google Earth si am reusit in proportie de 90% sa il respectam, cu corectiile necesare la fatza locului.
Cu tot cu pauze, iesirea a durat noua ore, de la pranz pana seara.
Din Ploiesti am pedalat prin Paulesti si Gageni, apoi inainte de Baicoi am urcat Dealul Tintea:

 

 De pe Dealul Tintea spre inaltimile inca albe ale Bucegilor:

 

 

 Am coborat apoi la nord si am apucat prin paduri si mlastini spre Cocorasti:

 Desi cam intortocheat, multumita busolei fixate pe ghidon :)) am reusit, strabatand drumuri cam namoloase(asta din cauza exploatarilor forestiere) sa ajungem la garla de langa Cocorastii Mislii:

 Din Cocorastii Mislii am pornit spre nord-vest prin paduri spre dealurile de deasupra Bordenilor. Planul a fost sa urcam pe culmea respectivelor dealuri acolo unde sunt drumurile forestiere spre Bustenari.
Desi pana la poiana cu troita de deasupra Bordenilor am strabatut a doua zona mlastinoasa a zilei, cu drumuri forestire intortocheate,serpi si salamandre, simtul de dezorientare al Indianului Spita iute nu s-a ametit si am ajuns unde trebuia, doar cu ajutorul busolei:

 Troita de langa Bordeni:

 De aici am urmat in sus culmea dealului, pe un drumeag rupt de ape. Apoi am intrat intr-un drum forestier din ce in ce mai bun si care urma fix coama impadurita a dealului, spre Bustenari, unde am si ajuns in cativa kilometri:

In sat am coborat si apoi am urcat pe sosea(spre Telega) pana la ramificatia(dreapta) spre Melicesti, pe un drum de pamant.
In spate se vede dealul pe a carui coama veniram dinspre Bordeni:

 Satul Bustenari:

 De la asfaltul Bustenarilor drumul de pamant trece printr-o sa impadurita si cateva gospodarii. Cam dupa un kilometru ajunge intr-o poiana cu cateva case. Pana la case,in dreptul unei mari pietre rotunde, am facut stanga de-a coasta pe o carare spre Melicesti, unde am si ajuns in cateva sute de metri. Cred ca se poate face stanga  si pe culmea dealului tot spre Melicesti. Aici, dupa remedierea unei pene, am vrut sa ajungem la Crucea Domnitorului.

Cum pe Google Maps vazusem ca trebuie urmat drumul pana la biserica si de acolo dreapta de-a coasta , am coborat pe o ulita. In realitate trebuia doar sa tinem nord si dupa o mica culme ieseam direct la Cruce.

Nu stiam, asa ca de la Biserica Melicesti ne-am intors cam 60 de metri si am facut stanga, nord, pe un colnic de-a coasta. Mai uscat, mai cu namol:

Desi inutil, ocolul ne-a scos pana la urma la Crucea Domnitorului:

Iata si zona de unde veniseram de la Bustenari, cu precizarea ca noi am coborat in dreapta spre biserica si apoi am revenit pe dupa casele respective, in loc sa coboram direct de pe culmea dealului pe drum.

Spre nord, muntii Bucegi si Baiului:

Spre nord est,pe valea aia impadurita am coborat spre Cosminele:

De la Cruce se coboara pe o poteca rupta de ape pana pe culmea de deasupra vaii, se merge cateva sute de metri stanga, spre nord pe culme si apoi am facut dreapta pe o poteca spre firul vaii, acolo unde urma sa dam de un drum forestier.

Si am dat, zona este foarte faina, sunt cativa kilometri frumosi pana la asfaltul din Cosminele, mai precis Cosmina de Sus.

Din Cosminele am tinut asfaltul prin Cocorasti si Gageni pana la Ploiesti:

Desi ne-a prins noaptea pe ultimii 15 kilometri, frumusetea locurilor traversate pana atunci ne-a ajutat sa invingem oboseala.Faptul ca nu am avut cu noi pe nimeni sa se planga de starea sau de duritatea traseului a fost esential si ne-a determinat sa facem traseul propus, fara sa-l scurtam aiurea.
Si-am descalecat din sa pana cand iar ne-om urca.