Vai alpine - Valea Coltilor din Muntii Bucegi (Oct 2014)

    
Masivul Costila este fara indoiala cel care da Bucegilor aerul lor de maretie. Masiv si prin constitutie, nu numai prin definitie, cu pereti uriasi separati de vai "de abrupt" veritabile, acest munte atrage  privirile  de departe.
    Tot el constituie si terenul de joaca si de evolutie al turistilor spre alpinism, oferindu-si treptat spre parcurgere vaile usoare, branele pitoresti si , mai apoi, numeroasele trasee de catarat din peretii de conglomerat. Pe acest taram mirific s-a nascut  si consolidat alpinismul autohton, si aici multi dintre noi am facut primii pasi pe vai si apoi in pereti..
    Descrierea sa cu amanuntul s-a facut in capitole si carti intregi, vorbindu-se astfel despre taramul cuprins intre Valea Alba si Valea Priponului,si brazdat frontal de Valea Costilei si cea  a Galbinelelor.
    Frumusetile sale pot fi strabatute de la un capat la altul pe Braul Mare al Costilei.  Aceasta terasa inierbata, efect al ultimei glaciatiuni, cea Cuaternara, incinge ca un "brau" peretii masivului. Partea cuprinsa intre Valea Alba si cea a Vaii Malinului(cea mai lunga vale a abruptului) se poate incadra la categoria "brau de sus", intrucat ajunge foarte aproape de platoul Bucegilor. Partea de dincolo de Malin pana in valea Priponului este un brau de mijloc, si pentru continuare potecii coboram pe scocurile de langa firul vaii Malinului cateva sute de metri ca sa putem prinde poteca mai departe.
    Ei bine, zona aceasta nordica a Costilei,desi mai lipsita de popularitate, este strabatuta de mai multe vai de abrupt, care pornesc de jos, din valea Cerbului si sfarsesc indubitabil in Platoul Bucegilor.
    Exista totusi o vale atipica aici: Valea Coltilor. Ea nu incepe de jos din Valea Cerbului si nu ajunge nici pe departe in Platou, ci se iveste ca un afluent in partea inferioara a vaii Malinului si urca pana in Strunga Galbinele, deasupra vaii omonime.
    Pe stanca uscata, Valea Coltilor este o vale usoara si foarte frumoasa ca parcurs. Are o singura portiune friabila in treimea superioara si cateva saritori placute la urcat, oricum asigurate si cu pitoane acolo unde unii pot considera necesar.

Masivul Costila(Bucegi) vazut din Poiana Costilei

Acces: intrarea obisnuita in Valea Malinului nu se face direct pe fir, pentru ca partea dinspre Valea Cerbului este blocata de saritori dificile,dar care merita reexplorate pe viitor. Ca sa ajungem in vale batranii au folosit un  mic  artificiu: Din Poiana Costilei se urca prin padure pe un valcel (Hornul cu Urzici), un parcurs pieptis care ne scoate pe o creastulita impadurita deasupra vaii si a Hornului Pamantos. Se poate rapela pe acesta insa noi preferam varianta comoda, urcand cateva zeci de metri creasta pe poteca bine conturata si apoi coborand in dreapta (Hornul Mic de la Scara) direct la confluenta vaii Malinului cu cea a Coltilor. Aceasta coborare  nu pune probleme pe vreme si stanca uscata, dar ultima parte, cca 15 metri este rupta si, mai ales pentru incepatori sau cand stanca este uda, se pot folosi ultimii copaci de deasupra pentru fixarea corzii.
    Ajunsi la confluenta celor doua vai, avem de ales: Stanga spre Valea Coltilor sau  dreapta pe Valea Malinului. Aceasta din urma debuteaza mai sus cu o pitoreasca saritoare, acum plina de pitoane si chiar corzi.
    Noi urmam firul din stanga.

    Cum stau lucrurile pe Valea Coltilor vara:
-Foarte bine
-este un valcel prietenos si lipsit de dificultati majore.
-ca pe orice vale de abrupt se recomanda:  semicoarda de 30 metri, bocanci care stau bine pe prizele stancii (cu varful tare), casca (macar ca da bine in poze si cand o porti, si cand o scoti si ai scafarlia intreaga), pantaloni lungi pentru evitarea juliturilor (!), ham sau  anouri care pot fi folosite si pe post de ham.

Schite cu traseul:

    Povestea
   Ce altceva mai frumos puteam face intr-o superba dimineata de octombrie 2014 decat sa parcurgem o alta vale din abruptul Bucegilor? Cu pasi balzacieni parasim Drumul de Gura Diham, urcam padurile din ce in ce mai rare ale Galmei Mari si ajungem in Poiana Costilei, acolo unde partea nord estica a Costilei ne intampina scaldata in soare.
    Urcusul pieptis pe valcelul impadurit (Hornul cu Urzici) se dovedeste la fel de obositor ca primele ceasuri de prasit in zorii zilei.
    Ajungem pe creasta pamantoasa ingusta dincolo de care se casca in jos Valea Malinului. Suntem exact deasupra coborarii Hornului Pamantos.Nu coboram pe acesta. Facem stanga si continuam sa urcam de-a lungul crestei impadurite cca 60 m, apoi facem dreapta de-a coasta pe poteca si prindem coborarea prin "Hornul Mic de la Scara" in firul Vaii Malinului.
    Nu este de fapt un Horn evident, ci mai mult o spalatura friabila.
    Coborarea o punctam cu folosirea redundanta a unei cordeline de 20 de metri pusa in doua dupa doi copacei care nu au mai crescut deloc in ultimii 15 ani.
     Intinsa in fata noastra, valea Coltilor creeaza o prima impresie de galop de sanatate pentru asa niste mari alpinisti ca noi. Fideli insa crezului nostru unanim, cel al iubirii de munte indiferent de obstacole, purcedem la drum.
   Valea debuteaza cu mici saritori foarte bune ca incalzire pentru cele 3 mai semnificative din amonte. Cu acest prilej dam atentie felului cum bocanii stau pe stanca, ca sa stim cum abordam mai sus saritorile si a ne  putea astfel bucura de escalada lor: la aderenta sau la stat pe prize cu varful.
    Toate saritorile inalte se urca prin partea dreapta.
    Cea mai inalta dintre ele ofera 6 metri de catarare frumoasa de-a lungul unei fete cazute, brazdata de o fisura, cu prize excelente si punctata de 4 pitoane, probabil pentru vremurile cu apa sau gheata.

   
    Ultima saritoare semnificativa are doua etaje. Primul il constituie un bolovan imens care se poate trece mai dificil prin laterale, ramonand intre el si pereti sau chiar pe dedesubt,varianta usoara, prin fereastra existenta in dreapta. Al doilea etaj il reprezinta un prag stancos de doi metri inaltime care se urca uzual prin hornul din dreapta, acolo unde exista un piton incarcat de cordeline si anouri. Exista si posibilitatea escaladarii frontale a acestui prag, din 3 miscari, avand totusi in jos o expunere de 6 metri, pe o fata initial cu prize discrete si unde pasul de trecere il estimez la un grad 6.

Saritoarea cu doua nivele. Dupa trecere primului bolovan se poate urca pe dreapta, pe la anouri si sfori sau central daca stati bine cu escalada si testamentul( se poate cadea pe spate cam 5-6 metri)

Ultimii metri pe Valea Coltilor spre strunga de langa Coltul Galbinele

Imediat deasupra saritorii, pe peretele din stanga, cum urcam, exista doua pitoane pentru rapel.
    Ceva mai sus remarcam in stanga noastra pe creasta Strunga Magarului, apoi depasim intrarea in dreapta pe Braul Malinului.
    De aici dificultaile vaii se diminueaza si, dupa ocolirea prin dreapta de-a lungul unui hornulet si a unei fete inierbate a singurei portiuni friabile a vaii, ne apropiem de finalul acesteia, in Strunga Coltilor.
    Ajunsi aici, Peretele Galbinelelor si Hornul Coamei creeaza o impresie puternica. Este de necrezut cum acest perete nordic, umed si friabil, a constituit in particular terenul de joaca al primilor nostri alpinisti. Cine s-ar mai avanta acum prin hornurile sale friabile si peste surplombe legat simplu cu coarda de canepa la subtiori, cu cateva pitoane la brau si echipat cu papucei de sfoara, bocanci uriasi sau simple sosete de lana in locul actualelor espadrile fitzoase si ultraperfectionate?

De aici posibilitatile de continuare sunt multiple:
-Se coboara spre valea Galbinelelor cateva zeci de metri pe un horn (Hornul Mic al Galbenelelor) si apoi se rapeleaza in aceasta
-inainte de efectuarea rapelului, in stanga apare Valcelul Secundar al Galbinelelor pe care se poate cobora cu cateva rapeluri peste saritori.
-se poate face dreapta din acelasi loc de-a lungul pantelor inierbate si printre jnepeni ca sa iesim in firul superior al Galbinelelor (sub Strunga Galbenelelor) fara a face rapel
-Se poate face o scurta incursiune expusa urcand in stanga Creasta Frumoasa pana pe Coltul Galbinele si revenind de pe aceasta cu un mic rapel final( exista un cui cu inel)
-Facem dreapta direct din Strunga urcand initial Creasta Galbinelelor apoi pe un brau prin stanga crestei ( pe partea cu V.Galbinele) spre Strunga Galbinelelor.

Peretele Galbinele si Hornul Coamei,cu brana aferenta in dreapta

Urcarea dinspre Coltul Galbinele spre Strunga Galbinele

Se traverseaza prin jnepeni si apoi pe sub varfuletul de pe care este facuta poza(si care nu face parte din traseu )

 

    Urmam acest ultim  traseu, depasim o prima portiune friabila intre jnepeni si iesim in creasta. Inainte insa de a junge in locul unde ea se ingusteaza si apoi se curma, facem stanga prin ultimii jnepeni intinsi, cotim dupa un colt de stanca si descoperim o poteca bine conturata de-a lungul unei mici grote. Urmam potecuta care face dreapta printr-o strunga si apoi urcam in creasta pana in Strunga Galbinelelor. De aici ni se infatiseaza spre vest zona superioara a Vaii Scorusilor, pe ale carei pante domoale poteca noastra urca serios pana intalneste poteca Braului Mare al Costilei.
    Urmata la stanga acesta  conduce, peste creasta La Pietris, deasupra vaii Costilei si apoi mai departe in Valea Alba, sau in coborare pe Creasta Vaii Albe si brana aeriana, sau in Platou, daca se urca pe Hornul lul Gelepeanu, jilipeanu, gilipeanu.
           Noi urmam poteca in dreapta, traversand creasta spre valea Malinului. Aici braul nostru se sfarseste pe scocuri inierbate aflate in posesia caprelor negre. Cautam sa le deranjam cat mai putin in timp ce coboram vreo doua sute de metri pe scocul din dreapta paralel cu firul vaii, pentru a prinde continuarea Braului.Apoi facem stanga si intram in firul vaii pe o terasa ingusta de piatra. Locul din care poteca se continua este marcat in firul vaii cu vopsea rosie si cativa metri mai sus este punctat cu un lant de mai multi metri si marcheaza inceputul unei zone unde este bine sa acordam atentie pasilor pe iarba alunecoasa, avand sub noi expunerea de zeci de metri si din ce in ce mai accentuata a Malinului.

Continuarea potecii din Strunga Galbinele prin valea Scorusilor spre Brana Mare a Costilei

Coborare de cca 200m pe firul vaii Malinului pentru a continua pe Brana Mare a Costilei spre Vest

Continuarea din Firul Vaii Malinului, inscriptionata cu vopsea rosie si marcata cu un lant

   Odata acest  obstacol depasit, trecem peste Creasta Malinului, pe care identificam de sus in jos: Coltul de Sus, Dintele dintre Colti si Coltul Malinului. De aici poteca noastra ni se infatiseaza ca o cale descendenta de-a lungul inaltilor pereti intunecosi ai vailor nordice din Costila.
    Depasim  Valea Tapului, apoi, dupa o noua creasta, intram in caldarea superioara a Vaii Urzicii. Traversarea firului acestei vai este marcata de o portiune usoara dar expusa, o prispa de piatra intunecoasa, si foarte frumoasa.

Dupa trecerea urmatoarei creste braul depaseste ultimii jnepeni si, ajungand in valea Priponului, se pierde pe pantele inierbate
    Coborarea pe Valea Priponului este facila si lipsita de dificultati daca se respecata stravechea poteca ciobaneasca si se urmeaza momaile tot mai dese de la an la an.

Valea Priponului.   Se observa la baza Bordeiul Carlanilor,   pe langa care poteca iese la stanga in marcajul turistic   Vf.Omu-Busteni

     Inainte de iesirea pe brana de la Bordeiul Carlanilor valea este blocata  de o saritoare spalata pe care am coborat-o din greseala in 1996. Evitarea ei se face prin dreapta( cum coboram) ocolind pe un brau impadurit.

Saritoarea cu pricina

     In continuare se urmeaza pe partea stanga a vaii un brau de piatra care ne scoate la Bordeiul Carlanilor, o stana in paragina vizibila inca de la inceputul coborarii pe Valea Priponului.

Versantul sudic al Morarului, cu Brana Mare si Manusa Morarului vazuta dintr-un unghi inedit

    De aici se urmeaza la stanga(vest) potecile de oi si in 50 de metri iesim in poteca ce vine  de la vf. Omu si coboara spre Poiana Costilei si Busteni.

   
-----------------------------------------------------------------------------------------
Nou! Ti-a placut? Sau faci spume? Sustine un Print nigerian!
-----------------------------------------------------------------------------------------